opțiuni
  • info

10 definiții pentru împuternicit (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPUTERNICIT, -Ă, împuterniciți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) autorizată a săvârși ceva în numele altcuiva; mandatar. – V. împuternici.

împuternicit2, ~ă [At: BĂLCESCU, M. V. 31 / Pl: ~iți, ~e / E: împuternici] 1 a Întărit. 2 a Însănătoșit. 3-4 smf, a (Jur) (Persoană) care este autorizată să săvârșească ceva în numele altcuiva Si: mandatar, plenipotențiar, reprezentant.

ÎMPUTERNICIT, -Ă, împuterniciți, -te, s. m. și f. Persoană autorizată a săvârși ceva în numele altcuiva; mandatar. – V. împuternici.

ÎMPUTERNICIT, -Ă, împuterniciți, -te, s. m. și f. Persoană autorizată a săvîrși ceva în numele altcuiva; reprezentant, mandatar.

ÎMPUTERNICIT ~ți m. 1) Persoană împuternicită să reprezinte pe cineva sau ceva. ~ de afaceri. 2) jur. Persoană căreia i s-a încredințat un mandat; mandatar. /v. a împuternici

împuternicit m. plenipotențiar, mandatar.

împuternicít, -ă adj. și s. Care are depline puterĭ, plenipotențiar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împuternicit s. m., pl. împuterniciți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPUTERNICIT s. 1. v. delegat. 2. v. reprezentant. 3. v. procurist.

ÎMPUTERNICIT s. 1. delegat, emisar, mesager, reprezentant, sol, trimis, (prin Transilv.) mînat, (înv.) misit, rugător, solitor. (~ al unui stat străin.) 2. mandatar, reprezentant, (înv.) ispravnic, mandator. (El e ~ meu.) 3. mandatar, procurator, procurist, (înv.) procurant. (~ al unei întreprinderi.)

Intrare: împuternicit (s.m.)
împuternicit2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împuternicit
  • ‑mputernicit
  • împuternicitul
  • împuternicitu‑
  • ‑mputernicitul
  • ‑mputernicitu‑
plural
  • împuterniciți
  • ‑mputerniciți
  • împuterniciții
  • ‑mputerniciții
genitiv-dativ singular
  • împuternicit
  • ‑mputernicit
  • împuternicitului
  • ‑mputernicitului
plural
  • împuterniciți
  • ‑mputerniciți
  • împuterniciților
  • ‑mputerniciților
vocativ singular
  • împuternicitule
  • ‑mputernicitule
  • împuternicite
  • ‑mputernicite
plural
  • împuterniciților
  • ‑mputerniciților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împuternicit, împuternicițisubstantiv masculin
împuternicită, împuternicitesubstantiv feminin
împuternicit, împuternicităadjectiv

etimologie:
  • vezi împuternici DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.