12 definiții pentru împreunare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPREUNARE, împreunări, s. f. Acțiunea de a (se) împreuna și rezultatul ei. [Pr.: -pre-u-] – V. împreuna.

ÎMPREUNARE, împreunări, s. f. Acțiunea de a (se) împreuna și rezultatul ei. [Pr.: -pre-u-] – V. împreuna.

împreunare sf [At: CORESI, E. III, 20 / Pl: ~nări / E: împreuna] 1 (Îvp) Adunare la un loc Si: (înv) împreunătură (1). 2 Unire. 3 Îmbinare. 4 Loc unde se îmbină ceva Si: (înv) împreunătură (4). 5 (Înv) Contact sexual Si: (înv) împreunăciune, împreunătură (5). 6 (Înv) Întrunire. 7 Căsătorie. 8 Întâlnire. 9 (Înv) Întâmpinare.

ÎMPREUNARE, împreunări s. f. Acțiunea de a (se) împreuna. 1. Unire. ♦ (Învechit) Întîlnire, adunare. Iată la mijloc de cale, La fîntîna dintr-o vale, Iată bună-mpreunare Cu cinci voinicei călare. ALECSANDRI, P. P. 198. 2. Împerechere (a două ființe de sex opus).

împreunare f. acțiunea de a împreuna și efectul ei: 1. juncțiune, reunire; 2. căsătorie.

împreunáre f. Acțiunea de a împreuna.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împreunare (desp. -pre-u-) s. f., g.-d. art. împreunării; pl. împreunări

împreunare (-pre-u-) s. f., g.-d. art. împreunării; pl. împreunări

împreunare s. f. (sil. -pre-u-), g.-d. art. împreunării; pl. împreunări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPREUNARE s. 1. v. asamblare. 2. v. îmbinare. 3. joncțiune, unire. (~ a două unități militare.) 4. v. împerechere. 5. v. montă. 6. (BIOL.) bătaie. (~ a unor animale sălbatice.)

ÎMPREUNARE s. v. adunare, întâlnire.

ÎMPREUNARE s. 1. asamblare, fixare, îmbinare, montaj, montare, reunire, unire. (~ elementelor unui ansamblu.) 2. combinare, combinație, îmbinare, îngemănare, unire. (O ~ de elemente.) 3. joncțiune, unire. (~ a două unități militare.) 4. împerechere, (pop.) însoțire. (~ sexuală.) 5. goană, gonire, montă, (reg.) montare, sărit. (~ la animalele domestice.) 6. bătaie. (~ a unor animale sălbatice.)

împreunare s. v. ADUNARE. ÎNTÎLNIRE.

Intrare: împreunare
împreunare substantiv feminin
  • silabație: îm-pre-u-na-re info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împreunare
  • ‑mpreunare
  • împreunarea
  • ‑mpreunarea
plural
  • împreunări
  • ‑mpreunări
  • împreunările
  • ‑mpreunările
genitiv-dativ singular
  • împreunări
  • ‑mpreunări
  • împreunării
  • ‑mpreunării
plural
  • împreunări
  • ‑mpreunări
  • împreunărilor
  • ‑mpreunărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împreunare, împreunărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) împreuna și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Unire. DLRLC
      sinonime: unire
      • 1.1.1. învechit Adunare, întâlnire. DLRLC
        • format_quote Iată la mijloc de cale, La fîntîna dintr-o vale, Iată bună-mpreunare Cu cinci voinicei călare. ALECSANDRI, P. P. 198. DLRLC
    • 1.2. Împerechere (a două ființe de sex opus). DLRLC
      sinonime: împerechere
etimologie:
  • vezi împreuna DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.