7 definiții pentru împotrivitor (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMPOTRIVITOR, -OARE, împotrivitori, -oare, s. m. și f., adj. (Înv.) (Persoană) care se opune, care este împotrivă; p. ext. dușman. [Var.: împrotivitor, -oare s. m. și f., adj.] – Împotrivi + suf. -tor.
ÎMPOTRIVITOR, -OARE, împotrivitori, -oare, s. m. și f., adj. (Înv.) (Persoană) care se opune, care este împotrivă; p. ext. dușman. [Var.: împrotivitor, -oare s. m. și f., adj.] – Împotrivi + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
împotrivitor, ~oare [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 324 / V: ~protiv~ / Pl: ~i, ~oare / E: împotrivi + -(i)tor] (Înv) 1-4 smf, a (Persoană) care se împotrivește (1-2) Si: opozant. 5-6 smf (Îlv) A se face ~ A se împotrivi (1-2). 7 smf (Pex) Dușman.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPROTIVITOR, -OARE s. m. și f., adj. v. împotrivitor.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPROTIVITOR, -OARE s. m. și f., adj. v. împotrivitor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
împrotivitor, ~oare smf, a vz împotrivitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
împotrivitor (rar) (desp. -po-tri-) adj. m., s. m., pl. împotrivitori; adj. f., s. f. sg. și pl. împotrivitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
împotrivitor (rar) (-po-tri-) adj. m., s. m., pl. împotrivitori; adj. f., s. f. sg. și pl. împotrivitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
împotrivitor s. m., adj. m. (sil. -tri-) pl. împotrivitori; f. sg. împotrivitoare, g.-d. art. împotrivitoarei, pl. împotrivitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: îm-po-tri-vi-tor
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
împotrivitor, împotrivitorisubstantiv masculin împotrivitoare, împotrivitoaresubstantiv feminin împotrivitor, împotrivitoareadjectiv
- 1. (Persoană) care se opune, care este împotrivă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Adevărul era văzut și pipăit și împrotivitorii învinși și rușinați. NEGRUZZI, S. I 267. DLRLC
- 1.1. Dușman. DEX '09 DEX '98sinonime: dușman
-
etimologie:
- Împotrivi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09