13 definiții pentru împoncișare
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMPONCIȘARE, împoncișări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) împoncișa și rezultatul ei; conflict; împotrivire. [Var.: împuncișare s. f.] – V. împoncișa.
ÎMPONCIȘARE, împoncișări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) împoncișa și rezultatul ei; conflict; împotrivire. [Var.: împuncișare s. f.] – V. împoncișa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
împoncișare sf [At: CANTEMIR, HR. 205 / V: ~șire, ~pun~ I Pl: -șări / E: împoncișa] (Înv) 1 Împotrivire. 2 Contrazicere a cuiva. 3 Situație conflictuală. 4 Amenințare a cuiva cu arma. 5 Încrucișare a armelor. 6 Privire dușmănoasă către cineva. 7 Înfigere a unui obiect ascuțit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPONCIȘARE, împoncișări, s. f. (Învechit) Acțiunea de a (se) împoncișa și rezultatul ei; conflict, opoziție, împotrivire. Nefiind nici o împoncișare de misiuni între aceste două îndatoriri. I. IONESCU, P. 186. (Și în forma împuncișare) În așa împuncișare de idei se aflau boierii bătrîni cu tineritul... Moldovei. CREANGĂ, A. 153. – Variantă: împuncișare s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
împoncișare f. împotrivire, opozițiune: împoncișare de idei CR. [V. ponciș].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împoncișáre f. Încrucișare, opozițiune: împoncișare de ideĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMPUNCIȘARE s. f. v. împoncișare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPUNCIȘARE s. f. v. împoncișare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMPUNCIȘARE s. f. v. împoncișare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
împoncișire sf vz împoncișare corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împuncișare sf vz împoncișare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
împoncișare (înv.) s. f., g.-d. art. împoncișării; pl. împoncișări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
împoncișare (înv.) s. f., g.-d. art. împoncișării; pl. împoncișări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
împoncișare s. f., g.-d. art. împoncișării; pl. împoncișări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎMPONCIȘARE s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, împotrivire, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, opoziție, opunere, rezistență, vrajbă, zâzanie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împoncișare s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. GÎLCEAVĂ. ÎMPOTRIVIRE. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNȚELEGERE. OPOZIȚIE. OPUNERE. REZISTENȚĂ. VRAJBĂ. ZÎZANIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
împoncișare, împoncișărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) împoncișa și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Nefiind nici o împoncișare de misiuni între aceste două îndatoriri. I. IONESCU, P. 186. DLRLC
- În așa împuncișare de idei se aflau boierii bătrîni cu tineritul... Moldovei. CREANGĂ, A. 153. DLRLC
-
etimologie:
- împoncișa DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.