8 definiții pentru împistrit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPISTRIT, -Ă, împistriți, -te, adj. (Reg.) Care este împodobit cu desene sau cu flori, cu ornamente de diverse culori și forme; spec. încondeiat. – V. împistri.

ÎMPISTRIT, -Ă, împistriți, -te, adj. (Reg.) Care este împodobit cu desene sau cu flori, cu ornamente de diverse culori și forme; spec. încondeiat. – V. împistri.

împistrit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: împistri] 1 împestrițare (1). 2 Brodare. 3 Înfrumusețare. 4 Împistrire (4). 5 Colorare. 6-7 Împistrire (6-7).

împistrit2, ~ă a [At: BIBLIA (1688) 22/2 / V: ~pes~ / Pl: ~iți, ~e / E: împistri] 1 Împestrițat (1). 2 Brodat. 3 Împodobit. 4 (D. lemn) Care a fost crestat ornamental Si: împistricit (4). 5 Colorat. 6 Care a fost împodobit cu desene Si: împistricit (6), încrestit (4). 7 (D. ouă) Încondeiat.

ÎMPISTRIT, -Ă, împistriți, -te, adj. (Regional) Împestrițat, zugrăvit. Alungat-o-ai pe dînsa ca, departe de părinți, În coliba împistrită ea să nasc-un pui de prinț. EMINESCU, O. I 83. Am o botă împistrită Și în pod svîrlită (Păpușoiul). GOROVEI, C. 277.

împestrit, ~ă a vz împistrit2

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPISTRIT adj. v. brodat, încondeiat.

împistrit adj. v. BRODAT. ÎNCONDEIAT.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

împistrit, -ă, împistriți, -te, adj. – (reg.) Decorat, încondeiat. – Din împistri.

Intrare: împistrit
împistrit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împistrit
  • ‑mpistrit
  • împistritul
  • împistritu‑
  • ‑mpistritul
  • ‑mpistritu‑
  • împistri
  • ‑mpistri
  • împistrita
  • ‑mpistrita
plural
  • împistriți
  • ‑mpistriți
  • împistriții
  • ‑mpistriții
  • împistrite
  • ‑mpistrite
  • împistritele
  • ‑mpistritele
genitiv-dativ singular
  • împistrit
  • ‑mpistrit
  • împistritului
  • ‑mpistritului
  • împistrite
  • ‑mpistrite
  • împistritei
  • ‑mpistritei
plural
  • împistriți
  • ‑mpistriți
  • împistriților
  • ‑mpistriților
  • împistrite
  • ‑mpistrite
  • împistritelor
  • ‑mpistritelor
vocativ singular
plural
împestrit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împestrit
  • ‑mpestrit
  • împestritul
  • ‑mpestritul
  • împestri
  • ‑mpestri
  • împestrita
  • ‑mpestrita
plural
  • împestriți
  • ‑mpestriți
  • împestriții
  • ‑mpestriții
  • împestrite
  • ‑mpestrite
  • împestritele
  • ‑mpestritele
genitiv-dativ singular
  • împestrit
  • ‑mpestrit
  • împestritului
  • ‑mpestritului
  • împestrite
  • ‑mpestrite
  • împestritei
  • ‑mpestritei
plural
  • împestriți
  • ‑mpestriți
  • împestriților
  • ‑mpestriților
  • împestrite
  • ‑mpestrite
  • împestritelor
  • ‑mpestritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împistrit, împistriadjectiv

  • 1. regional Care este împodobit cu desene sau cu flori, cu ornamente de diverse culori și forme. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Alungat-o-ai pe dînsa ca, departe de părinți, În coliba împistrită ea să nasc-un pui de prinț. EMINESCU, O. I 83. DLRLC
    • format_quote Am o botă împistrită Și în pod svîrlită (Păpușoiul). GOROVEI, C. 277. DLRLC
etimologie:
  • vezi împistri DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.