25 de definiții pentru împiedica

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPIEDICA, împiedic, vb. I. 1. Refl. A se lovi (cu piciorul) de ceva sau de cineva care stă în cale (și a cădea); a se poticni. ◊ Expr. A se împiedica în picioare = a se împletici. A i se împiedica (cuiva) limba = a nu putea articula bine sunetele. A se împiedica la vorbă = a gângăvi. ♦ Fig. A da mereu peste ceva sau peste cineva care supără, stingherește. 2. Tranz. A pune unui animal piedică la picioare, a-i lega picioarele ca să nu poată fugi. ♦ A înfrâna roțile unui vehicul (pentru a-l face să meargă greu). ♦ A pune piedica de siguranță la mecanismul armelor de foc. 3. Tranz. Fig. A opri, a ține în loc pe cineva sau ceva; a se pune în calea cuiva sau a ceva. [Var.: (reg.) împiedeca vb. I] – Lat. impedicare.

ÎMPIEDICA, împiedic, vb. I. 1. Refl. A se lovi (cu piciorul) de ceva sau de cineva care stă în cale (și a cădea); a se poticni. ◊ Expr. A se împiedica în picioare = a se împletici. A i se împiedica (cuiva) limba = a nu putea articula bine sunetele. A se împiedica la vorbă = a gângăvi. ♦ Fig. A da mereu peste ceva sau peste cineva care supără, stingherește. 2. Tranz. A pune unui animal piedică la picioare, a-i lega picioarele ca să nu poată fugi. ♦ A înfrâna roțile unui vehicul (pentru a-l face să meargă greu). ♦ A pune piedica de siguranță la mecanismul armelor de foc. 3. Tranz. Fig. A opri, a ține în loc pe cineva sau ceva; a se pune în calea cuiva sau a ceva. [Var.: (reg.) împiedeca vb. I] – Lat. impedicare.

împiedica2 vtr [At: PĂCALĂ, M. R. 310 / V: ~deca / Pzi: împiedic / E: ns cf împiedena] (Trs) 1-2 (Rar; d. materiale textile) A se îndoi în lungime (și a coase ulterior cu mașina din greșeală cele două părți).

împiedica1 [At: CORESI EV. 17/2 / V: ~pedeca, ~ped~, ~piedeca / Pzi: împiedic / E: ml *impedico, -are] 1 vt (D. animale) A pune piedică la picioare (prin legare) ca să nu mai poată fugi Si: a împeleca (1). 2 vt A înfrâna roțile unui vehicul pentru a-l face să meargă mai greu. 3 vt (Îe) ~că la deal sau despiedică la vale Se spune despre un om îndărătnic, care face lucrurile pe dos. 4 vt A pune cuiva o piedică pentru a-l face să cadă la pământ. 5 vt (Fig) A ține în ioc pe cineva sau ceva Si: a opri. 6 vt A pune piedica de siguranță la mecanismul armelor de foc. 7-8 vr A se lovi cu piciorul de un obstacol (și a cădea) Si: a se împeleca (2-3), a se poticni. 9 vr (Îlv) A se ~în picioare A se împletici. 10-11 vr (Îe) A i se ~ (cuiva) limba A nu putea articula bine sunetele din cauza beției. 12 vr (Îlv) A se ~ la vorbă A gângăvi. 13 vr (Fig) A da mereu peste cineva sau peste ceva care supără, stingherește.

ÎMPIEDICA, împiedic, vb. I. 1. Refl. (Despre oameni, animale etc.; mai ales urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau «în») A se lovi (cu piciorul) de ceva care stă în cale (și a cădea), a se poticni; a se izbi de cineva întîlnit în cale. Moș Șoric se împiedică de prag și se izbi cu capul de celalalt părete. SADOVEANU, O. III 570. Se împiedică de ceva și cade jos. CREANGĂ, A. 50. ◊ (Poetic) Năvalnic s-apropie pașii, Și-n goana lor cîntă arcașii, Și-așa de sălbatic li-e cîntul – Din piele de urs au vestmîntul, Și-n bărbile lor încîlcite Se-mpiedică vîntul. COȘBUC, P. II 31. ◊ Refl. reciproc. S-au împiedicat unul în altul. SBIERA, P. 242. ◊ Expr. A se împiedica în picioare = a se împletici. A i se împiedica (cuiva) limba = a nu putea articula ușor și bine sunetele (din cauza beției sau a unei boli, a unei infirmități). A se împiedica la vorbă = a gîngăvi. Dar ce ai în gură? Te împiedici la vorbă. SAHIA, N. 104. ♦ Fig. A da mereu în drum peste ceva sau cineva. Li se părea că tot de el se-mpiedică. ISPIRESCU, L. 337. 2. Tranz. Fig. A opri, a ține în loc (pe cineva sau ceva), a sta cuiva în cale, a nu lăsa să se facă (sau să se înfăptuiască) ceva. Regimul burghezo-moșieresc a împiedicat dezvoltarea științei arheologice. IST. R.P.R. 7. Mersul înainte al omenirii nu-l poate împiedica nici fortăreața, nici arma de foc. STANCU, U.R.S.S. 121. Numai dumneata... poți să-l împiedici de la cine știe ce nebunie. C. PETRESCU, C. V. 336. 2. Tranz. A pune piedică la picioare, a lega picioarele din față sau cele din spate ale unui animal, ca să nu poată fugi. A-mpiedicat calul și și-a pregătit culcuș. STANCU, D. 21. Vorba-și isprăvea Și se arunca Cal de-mpiedica Și jos îl trîntea. TEODORESCU, P. P. 447. ♦ A pune opritoare la roțile unui vehicul (pentru a-l face să meargă greu); a înțepeni. Ion Jura împiedică roata dindărăt din dreapta, din partea rîpei, cu un lanț. DUMITRIU, N. 155. – Variantă: împiedeca (EMINESCU, O. I 146) vb. I.

ÎMPIEDECA vb. I v. împiedica.

împiedecà v. 1. a pune o piedică, a opri în loc; 2. a lega picioarele calului; 3. a se lovi de ceva sau de cineva; 4. fig. a sta locului, a se încurca. [Lat. IMPEDICARE].

împédec (est) și împĭédec (vest), a v. tr. (lat. im-pedico, -áre, a prinde în pedică, d. pédica, pedică; vit. impedicare, pv. empedegar, fr. empêcher [pg. dial. empelgar, a cruța o osteneală]). Prind în pedică, pun pedică, leg picĭoarele: a împedeca un cal. Fig. Opresc, încurc, jenez: bagajele și ploaĭa mă împedecaŭ să merg. V. refl. Mă lovesc în mers: calu s’a împedecat și a căzut. Fig. Ministru s’a împedecat de multe greutățĭ. – Și împedic, împĭedic cînd e acc. pe răd. Și împélec (Vicĭu). V. zăticnesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împiedica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împiedic, 2 sg. împiedici, 3 împiedică; conj. prez. 1 sg. să împiedic, 3 să împiedice

împiedica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împiedic, 3 împiedică

împiedica vb. (sil. -pie-), ind. prez. 1 sg. împiedic, 3 sg. și pl. împiedică; conj. prez. 3 sg. și pl. împiedice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPIEDICA vb. 1. a se poticni, (reg.) a (se) scăpăta. (Calul se ~ în mers.) 2. a se poticni. (Se ~ la vorbă.) 3. a înfrâna. (~ o căruță, la vale.) 4. a opri, a reține, (înv. și reg.) a popri, (înv.) a apăra. (Nu-l pot ~ să...) 5. a jena, a stingheri, a stânjeni. (Îl ~ în mișcări.) 6. v. zădărnici. 7. a înfrâna, a opri, a stăvili, (fig.) a frâna. (Nu puteau ~ avântul revoluționar.) 8. v. evita. 9. v. anihila.

ÎMPIEDICA vb. 1. a se poticni, (reg.) a (se) scăpăta. (Calul se ~ în mers.) 2. a se poticni. (Se ~ la vorbă.) 3. a înfrîna. (~ o căruță, la vale.) 4. a opri, a reține, (înv. și reg.) a popri, (înv.) a apăra. (Nu-l pot ~ să...) 5. a jena, a stingheri, a stînjeni. (Îl ~ în mișcări.) 6. a dejuca, a strica, a zădărnici. (Le-a ~ toate planurile.) 7. a înfrîna, a opri, a stăvili, (fig.) a frîna. (Nu puteau ~ avîntul revoluționar.) 8. a evita, a se feri, a îndepărta, a înlătura, a ocoli, a preîntîmpina, a preveni, (rar) a se apăra. (Încearcă să ~ primejdia.) 9. a anihila, a anula, a contracara, a neutraliza, a zădărnici. (A ~ efectele negative ale...)

A împiedica ≠ a despiedica, a stimula

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

împiedica (împiedic, împiedicat), vb.1. A pune piedică, a lega picioarele unui animal. – 2. A înfrîna o roată. – 3. A pune piedici. – 4. A interzice. – 5. (Refl.) A se lovi cu piciorul de ceva, a se poticni. – Mr. nchiedic, nchidicare, megl. (a)mpedic. Lat. impĕdĭcāre (Pușcariu 787; Candrea-Dens., 1377; REW 4296), cf. alb. pëngoń, v. it. impedicare, prov. empedegar, fr. empêcher, sp. empachar, port. empelgar. Cf. piedică.Der. împiedicătură, s. f. (piedică, obstacol); împiedicătoare, s. f. (cală, pană, piedică); împiedicător, adj. (care împiedică); neîmpiedicat, adj. (liber, fără piedică); împieleca, vb. (a lega picioarele unui cal), încrucișare între împiedica și împila (Pușcariu, RF, II, 66; DAR).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

împiedica, vb. I (reg.) a îndoi în două (în lungime) și a coase.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ABUSUS NON TOLLIT USUM (lat.) abuzul nu împiedică uzul – Maximă din vechiul drept francez. Teama de a săvârși un abuz (de drept) nu trebuie să ducă la neexercitarea dreptului.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se împiedica de nas expr. (glum.) a avea nasul lung.

impiedicat la vorbă expr. bâlbâit.

Intrare: împiedica
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împiedica
  • ‑mpiedica
  • împiedicare
  • ‑mpiedicare
  • împiedicat
  • ‑mpiedicat
  • împiedicatu‑
  • ‑mpiedicatu‑
  • împiedicând
  • ‑mpiedicând
  • împiedicându‑
  • ‑mpiedicându‑
singular plural
  • împiedică
  • ‑mpiedică
  • împiedicați
  • ‑mpiedicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împiedic
  • ‑mpiedic
(să)
  • împiedic
  • ‑mpiedic
  • împiedicam
  • ‑mpiedicam
  • împiedicai
  • ‑mpiedicai
  • împiedicasem
  • ‑mpiedicasem
a II-a (tu)
  • împiedici
  • ‑mpiedici
(să)
  • împiedici
  • ‑mpiedici
  • împiedicai
  • ‑mpiedicai
  • împiedicași
  • ‑mpiedicași
  • împiedicaseși
  • ‑mpiedicaseși
a III-a (el, ea)
  • împiedică
  • ‑mpiedică
(să)
  • împiedice
  • ‑mpiedice
  • împiedica
  • ‑mpiedica
  • împiedică
  • ‑mpiedică
  • împiedicase
  • ‑mpiedicase
plural I (noi)
  • împiedicăm
  • ‑mpiedicăm
(să)
  • împiedicăm
  • ‑mpiedicăm
  • împiedicam
  • ‑mpiedicam
  • împiedicarăm
  • ‑mpiedicarăm
  • împiedicaserăm
  • ‑mpiedicaserăm
  • împiedicasem
  • ‑mpiedicasem
a II-a (voi)
  • împiedicați
  • ‑mpiedicați
(să)
  • împiedicați
  • ‑mpiedicați
  • împiedicați
  • ‑mpiedicați
  • împiedicarăți
  • ‑mpiedicarăți
  • împiedicaserăți
  • ‑mpiedicaserăți
  • împiedicaseți
  • ‑mpiedicaseți
a III-a (ei, ele)
  • împiedică
  • ‑mpiedică
(să)
  • împiedice
  • ‑mpiedice
  • împiedicau
  • ‑mpiedicau
  • împiedica
  • ‑mpiedica
  • împiedicaseră
  • ‑mpiedicaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împiedeca
  • ‑mpiedeca
  • împiedecare
  • ‑mpiedecare
  • împiedecat
  • ‑mpiedecat
  • împiedecatu‑
  • ‑mpiedecatu‑
  • împiedecând
  • ‑mpiedecând
  • împiedecându‑
  • ‑mpiedecându‑
singular plural
  • împiedecă
  • ‑mpiedecă
  • împiedecați
  • ‑mpiedecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împiedec
  • ‑mpiedec
(să)
  • împiedec
  • ‑mpiedec
  • împiedecam
  • ‑mpiedecam
  • împiedecai
  • ‑mpiedecai
  • împiedecasem
  • ‑mpiedecasem
a II-a (tu)
  • împiedeci
  • ‑mpiedeci
(să)
  • împiedeci
  • ‑mpiedeci
  • împiedecai
  • ‑mpiedecai
  • împiedecași
  • ‑mpiedecași
  • împiedecaseși
  • ‑mpiedecaseși
a III-a (el, ea)
  • împiedecă
  • ‑mpiedecă
(să)
  • împiedece
  • ‑mpiedece
  • împiedeca
  • ‑mpiedeca
  • împiedecă
  • ‑mpiedecă
  • împiedecase
  • ‑mpiedecase
plural I (noi)
  • împiedecăm
  • ‑mpiedecăm
(să)
  • împiedecăm
  • ‑mpiedecăm
  • împiedecam
  • ‑mpiedecam
  • împiedecarăm
  • ‑mpiedecarăm
  • împiedecaserăm
  • ‑mpiedecaserăm
  • împiedecasem
  • ‑mpiedecasem
a II-a (voi)
  • împiedecați
  • ‑mpiedecați
(să)
  • împiedecați
  • ‑mpiedecați
  • împiedecați
  • ‑mpiedecați
  • împiedecarăți
  • ‑mpiedecarăți
  • împiedecaserăți
  • ‑mpiedecaserăți
  • împiedecaseți
  • ‑mpiedecaseți
a III-a (ei, ele)
  • împiedecă
  • ‑mpiedecă
(să)
  • împiedece
  • ‑mpiedece
  • împiedecau
  • ‑mpiedecau
  • împiedeca
  • ‑mpiedeca
  • împiedecaseră
  • ‑mpiedecaseră
împedica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
împedeca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împiedica, împiedicverb

  • 1. reflexiv A se lovi (cu piciorul) de ceva sau de cineva care stă în cale (și a cădea); a se poticni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: poticni
    • format_quote Moș Șoric se împiedică de prag și se izbi cu capul de celalalt părete. SADOVEANU, O. III 570. DLRLC
    • format_quote Se împiedică de ceva și cade jos. CREANGĂ, A. 50. DLRLC
    • format_quote poetic Năvalnic s-apropie pașii, Și-n goana lor cîntă arcașii, Și-așa de sălbatic li-e cîntul – Din piele de urs au vestmîntul, Și-n bărbile lor încîlcite Se-mpiedică vîntul. COȘBUC, P. II 31. DLRLC
    • format_quote reciproc S-au împiedicat unul în altul. SBIERA, P. 242. DLRLC
    • 1.1. figurat A da mereu peste ceva sau peste cineva care supără, stingherește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Li se părea că tot de el se-mpiedică. ISPIRESCU, L. 337. DLRLC
    • chat_bubble A se împiedica în picioare = a se împletici. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: împletici
    • chat_bubble A i se împiedica (cuiva) limba = a nu putea articula bine sunetele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A se împiedica la vorbă = gângăvi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: gângăvi
      • format_quote Dar ce ai în gură? Te împiedici la vorbă. SAHIA, N. 104. DLRLC
  • 2. tranzitiv A pune unui animal piedică la picioare, a-i lega picioarele ca să nu poată fugi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: despiedica
    • format_quote A-mpiedicat calul și și-a pregătit culcuș. STANCU, D. 21. DLRLC
    • format_quote Vorba-și isprăvea Și se arunca Cal de-mpiedica Și jos îl trîntea. TEODORESCU, P. P. 447. DLRLC
    • 2.1. A înfrâna roțile unui vehicul (pentru a-l face să meargă greu). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ion Jura împiedică roata dindărăt din dreapta, din partea rîpei, cu un lanț. DUMITRIU, N. 155. DLRLC
    • 2.2. A pune piedica de siguranță la mecanismul armelor de foc. DEX '09 DEX '98
  • 3. tranzitiv figurat A ține în loc pe cineva sau ceva; a se pune în calea cuiva sau a ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: opri antonime: stimula
    • format_quote Regimul burghezo-moșieresc a împiedicat dezvoltarea științei arheologice. IST. R.P.R. 7. DLRLC
    • format_quote Mersul înainte al omenirii nu-l poate împiedica nici fortăreața, nici arma de foc. STANCU, U.R.S.S. 121. DLRLC
    • format_quote Numai dumneata... poți să-l împiedici de la cine știe ce nebunie. C. PETRESCU, C. V. 336. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.