opțiuni
  • info

13 definiții pentru împărțitor (s.m., poștaș)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPĂRȚITOR, împărțitori, s. m. 1. (Înv.) Factor poștal, poștaș. 2. (Aritm.) Număr prin care se împarte deîmpărțitul; divizor. – Împărți + suf. -tor.

împărțitor, ~oare [At: VARLAAM, C. II, 57 / Pl: ~i, ~oare / E: împărți + -tor] 1 a (Înv) Care trebuie să fie împărțit. 2 a (Înv; d. boli) Contagios. 3 a Care împarte. 4 sm (Mat; îoc deîmpărțit) Divizor. 5 sm (Înv) Poștaș.

ÎMPĂRȚITOR, împărțitori, s. m. 1. (Înv.) Factor poștal, poștaș. 2. (Aritmetică) Număr prin care se împarte deîmpărțitul; divizor. – Împărți + suf. -tor.

ÎMPĂRȚITOR2, -OARE, împărțitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Distribuitor de scrisori; factor poștal. Impărțitorul... trecînd lăsa o scrisoare. D. ZAMFIRESCU, la TDRG.

împărțitor a. care împarte. ║ m. cel ce distribue: împărțitor de scrisori.

împărțitór, -oáre adj. și s. Care împarte: împărțitor de scrisorĭ (factor). S. n., pl. oare. Aritm. Divizor, număru care-l împarte pe altu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împărțitor s. m., pl. împărțitori

împărțitor s. m., pl. împărțitori

împărțitor s. m., pl. împărțitori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPĂRȚITOR s. 1. v. distribuitor. 2. (MAT.) divizor.

ÎMPĂRȚITOR s. v. factor, poștar, poștaș, poștă.

ÎMPĂRȚITOR s. 1. distribuitor. (~ de ziare.) 2. (MAT.) divizor.

împărțitor s. v. FACTOR. POȘTAR. POȘTAȘ. POȘTĂ.

Intrare: împărțitor (s.m., poștaș)
împărțitor1 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împărțitor
  • ‑mpărțitor
  • împărțitorul
  • împărțitoru‑
  • ‑mpărțitorul
  • ‑mpărțitoru‑
plural
  • împărțitori
  • ‑mpărțitori
  • împărțitorii
  • ‑mpărțitorii
genitiv-dativ singular
  • împărțitor
  • ‑mpărțitor
  • împărțitorului
  • ‑mpărțitorului
plural
  • împărțitori
  • ‑mpărțitori
  • împărțitorilor
  • ‑mpărțitorilor
vocativ singular
  • împărțitorule
  • ‑mpărțitorule
plural
  • împărțitorilor
  • ‑mpărțitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împărțitor, împărțitorisubstantiv masculin
împărțitoare, împărțitoaresubstantiv feminin

etimologie:
  • Împărți + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.