împărătuș sm [At: MARIAN, O. I, 304 / Pl: ~i / E: împărat + -uș] 1 (Om; reg) împărățel (Troglodytes troglodytes). 2 (Reg) Omușor.

ÎMPĂRĂTUȘ ~i m. Prelungire musculară posterioară a cerului gurii; uvulă; gușter; omușor. /împărat + suf. ~uș

1) împărătúș m. (d. împărat). Împărățel, sfredeluș.

2) împărătúș n. V. părătuș.

Piț (împăratuș) m. numele ardelenesc al sfredelușului. [Nume de origină legendară].

părătúș n., pl. e și urĭ (dim. d. *părat, d. lat. palatum, îld. pănaț, d. palatium. V. păraț). Vechĭ. Păraț. Omușor. – Azĭ (Cov.) peretúș și (Trans. Moild.) împărătúș (după împărat) și părătúș, omușor, limburuș.

ÎMPĂRĂTUȘ s. v. luetă, ochiul-boului, omușor, pitulice, uvulă.

împărătuș s. v. LUETĂ. OCHIUL-BOULUI. OMUȘOR. PITULICE. UVULĂ.

împărătuș, împărătuși, (împărățăl), s.m. – (anat.) Omușor; apendice situat în cavitatea bucală; țâfluoc (Petrova), îndițătoare (Budești, Rozavlea), țâmburucu’ din fundul gurii (Dragomirești): „Din împărătuș, / De sub împărătuș, / Din vinele grumazilor” (Bârlea, 1924, II: 381). – Din împărat „suveran” (< lat. imperator) + suf. -uș (MDA).

împărătuș, -i, (împărățăl), s.m. – (anat.) Omușor; apendice situat în cavitatea bucală; țâfluoc (Petrova), îndițătoare (Budești, Rozavlea), țâmburucu’ din fundul gurii (Dragomirești): „Din împărătuș, / De sub împărătuș, / Din vinele grumazilor” (Bârlea 1924 II: 381). – Din împărat „suveran” (< lat. imperator).