opțiuni
  • info

5 definiții pentru îmbrobodit (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBROBODIT2, -Ă, îmbrobodiți, -te, adj. (Despre oameni) 1. Cu capul acoperit cu o broboadă, cu o basma etc. 2. Fig. (Fam.) Amăgit, înșelat, păcălit. – V. îmbrobodi.

ÎMBROBODIT2, -Ă, îmbrobodiți, -te, adj. (Despre oameni) 1. Cu capul acoperit cu o broboadă, cu o basma etc. 2. Fig. (Fam.) Amăgit, înșelat, păcălit. – V. îmbrobodi.

îmbrobodit2, ~ă a [At: MACEDONSKI, O. I, 133 / Pl: ~iți, ~e / E: îmbrobodi] 1Care are capul acoperit cu o broboadă, cu o basma etc. 2 (Fig; d. adevăr) Ascuns. 3 (D. bărbați) Amăgit. 4 (D. bărbați) Înșelat. 5 Convins să accepte realitatea așa cum îi este înfățișată, împiedicându-l să vadă adevăratul ei aspect.

ÎMBROBODIT, -Ă, îmbrobodiți, -te, adj. 1. (Despre persoane) Cu capul acoperit de o broboadă sau de altă învelitoare. O tătarcă îmbrobodită și cu șalvari săraci împingea din șolduri o vacă fără ugeri în pășunea de spini a cîmpiei sterpe. ARGHEZI, P. T. 160. Se arată-n preajma mea Trei năluci îmbrobodite. MACEDONSKI, O. I 133. ◊ Fig. Un vînt umed adusese peste noapte nouri urîți, și acuma cerul era îmbrobodit pînă în marginile zării. SADOVEANU, O. IV 91. 2. Fig. Păcălit, înșelat. (Substantivat) Toată lumea vedea și toată lumea rîdea de îmbroboditul de bărbat. POPESCU, B. III 140.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Îmbrobodit ≠ dezbrobodit

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

îmbrobodit, -ă, îmbrobodiți, -te adj. amăgit, înșelat, păcălit

Intrare: îmbrobodit (adj.)
îmbrobodit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbrobodit
  • ‑mbrobodit
  • îmbroboditul
  • îmbroboditu‑
  • ‑mbroboditul
  • ‑mbroboditu‑
  • îmbrobodită
  • ‑mbrobodită
  • îmbrobodita
  • ‑mbrobodita
plural
  • îmbrobodiți
  • ‑mbrobodiți
  • îmbrobodiții
  • ‑mbrobodiții
  • îmbrobodite
  • ‑mbrobodite
  • îmbroboditele
  • ‑mbroboditele
genitiv-dativ singular
  • îmbrobodit
  • ‑mbrobodit
  • îmbroboditului
  • ‑mbroboditului
  • îmbrobodite
  • ‑mbrobodite
  • îmbroboditei
  • ‑mbroboditei
plural
  • îmbrobodiți
  • ‑mbrobodiți
  • îmbrobodiților
  • ‑mbrobodiților
  • îmbrobodite
  • ‑mbrobodite
  • îmbroboditelor
  • ‑mbroboditelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbrobodit, îmbrobodităadjectiv

  • 1. (Despre oameni) Cu capul acoperit cu o broboadă, cu o basma etc. DEX '09 DLRLC
    antonime: dezbrobodit
    • format_quote O tătarcă îmbrobodită și cu șalvari săraci împingea din șolduri o vacă fără ugeri în pășunea de spini a cîmpiei sterpe. ARGHEZI, P. T. 160. DLRLC
    • format_quote Se arată-n preajma mea Trei năluci îmbrobodite. MACEDONSKI, O. I 133. DLRLC
    • format_quote figurat Un vînt umed adusese peste noapte nouri urîți, și acuma cerul era îmbrobodit pînă în marginile zării. SADOVEANU, O. IV 91. DLRLC
  • 2. figurat familiar Despre oameni: amăgit, păcălit, înșelat. DEX '09 DLRLC
    sinonime: amăgit păcălit înșelat
    • format_quote (și) substantivat Toată lumea vedea și toată lumea rîdea de îmbroboditul de bărbat. POPESCU, B. III 140. DLRLC
etimologie:
  • vezi îmbrobodi DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.