opțiuni
  • info

13 definiții pentru îmblătit (îmblătire)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBLĂTIT s. n. (Înv.) Îmblătire; p. ext. timpul când se face îmblătirea. [Var.: (reg.) umblăcit s. n.] – V. îmblăti.

îmblătit1 sn [At: ECONOMIA 54/14 / S și: (înv) înb~ / V: (reg) ~ăcit1, îml~, umblăcit, um~ / Pl: ~uri / E: îmblăti] (Reg) 1-3 Îmblătire (1-3). 4 (Pex) Perioadă de timp când se face îmblătirea (1).

ÎMBLĂTIT s. n. Îmblătire; p. ext. timpul când se face îmblătirea. [Var.: (reg.) umblăcit s. n.] – V. îmblăti.

ÎMBLĂTIT s. n. Îmblătire. Îmblătitul snopilor. ♦ Timpul, epoca îmblătirii. S-a întîmplat pe la îmblătitul grîului. CAMILAR, N. II 114. – Variantă: umblăcit (ALECSANDRI, T. 634) s. n.

UMBLĂCIT s. n. v. îmblătit.

îmblăcit1 sn vz îmblătit1

îmlătit1 sn vz îmblătit1

umblăcit sn vz îmblătit

umblătit sn vz îmblătit

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmblătit (înv.) s. n.

îmblătit (înv.) s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMBLĂTIT s. îmblătire. (~ul grâului.)

ÎMBLĂTIT s. îmblătire. (~ grîului.)

Intrare: îmblătit (îmblătire)
îmblătit1 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmblătit
  • ‑mblătit
  • îmblătitul
  • îmblătitu‑
  • ‑mblătitul
  • ‑mblătitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • îmblătit
  • ‑mblătit
  • îmblătitului
  • ‑mblătitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • umblăcit
  • umblăcitul
  • umblăcitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • umblăcit
  • umblăcitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
îmlătit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
umblătit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmblătitsubstantiv neutru

  • 1. Îmblătire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îmblătire
    • format_quote Îmblătitul snopilor. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Timpul când se face îmblătirea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote S-a întîmplat pe la îmblătitul grîului. CAMILAR, N. II 114. DLRLC
etimologie:
  • vezi îmblăti DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.