3 definiții pentru îmblătit (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmblătit2, ~ă a [At: LB / S și: (înv) înb~ / V: (reg) ~ăcit, îml~, umblăcit, um~ / Pl: ~iți, ~e / E: îmblăti] (Reg) 1 (D. cereale, plante cu păstăi) Bătut cu îmblăciul (1) pentru a li se scoate semințele. 2 (Pan; fig; d. pământ) Bătătorit prin mișcări iuți din picioare în timpul dansului. 3 (Fig; d. persoane) Bătut măr Si: (reg) ciomăgit.

îmblăcit2, ~ă a vz îmblătit2

îmlătit2, ~ă a vz îmblătit2

Intrare: îmblătit (adj.)
îmblătit2 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmblătit
  • ‑mblătit
  • îmblătitul
  • îmblătitu‑
  • ‑mblătitul
  • ‑mblătitu‑
  • îmblăti
  • ‑mblăti
  • îmblătita
  • ‑mblătita
plural
  • îmblătiți
  • ‑mblătiți
  • îmblătiții
  • ‑mblătiții
  • îmblătite
  • ‑mblătite
  • îmblătitele
  • ‑mblătitele
genitiv-dativ singular
  • îmblătit
  • ‑mblătit
  • îmblătitului
  • ‑mblătitului
  • îmblătite
  • ‑mblătite
  • îmblătitei
  • ‑mblătitei
plural
  • îmblătiți
  • ‑mblătiți
  • îmblătiților
  • ‑mblătiților
  • îmblătite
  • ‑mblătite
  • îmblătitelor
  • ‑mblătitelor
vocativ singular
plural
îmblăcit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmblăcit
  • ‑mblăcit
  • îmblăcitul
  • îmblăcitu‑
  • ‑mblăcitul
  • ‑mblăcitu‑
  • îmblăci
  • ‑mblăci
  • îmblăcita
  • ‑mblăcita
plural
  • îmblăciți
  • ‑mblăciți
  • îmblăciții
  • ‑mblăciții
  • îmblăcite
  • ‑mblăcite
  • îmblăcitele
  • ‑mblăcitele
genitiv-dativ singular
  • îmblăcit
  • ‑mblăcit
  • îmblăcitului
  • ‑mblăcitului
  • îmblăcite
  • ‑mblăcite
  • îmblăcitei
  • ‑mblăcitei
plural
  • îmblăciți
  • ‑mblăciți
  • îmblăciților
  • ‑mblăciților
  • îmblăcite
  • ‑mblăcite
  • îmblăcitelor
  • ‑mblăcitelor
vocativ singular
plural
îmlătit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)