2 definiții pentru îmblăci

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmblăci v vz îmblăti

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

îmblăci (-iuri), s. n. – Unealtă agricolă, bătătoare. – Var. îmblătiu, mlăci, blăcie. Sl. mlatŭ, omlatŭ „ciocan, mai” (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Miklosich, Lexicon, 372; Cihac, II, 146; Conev 72; DAR), cf. bg. mlat. Fonetismul pare să indice o încrucișare cu sl. blŭčĭ(čĭ) „spin”, bg. vlačă „a scărmăna”. Der. de la bucŭlum (Gliuglea, LL, II, 21) pare imposibilă. – Der. îmblăti (var. îmblăci), vb. (a bate cerealele, cu îmblăciul pentru a le scoate semințele; a bate, a ciomăgi), din sl. mlatiti, cf. bg. mlatĭă; îmblătitor, s. m. (persoană care îmblătește); îmblăteală, s. f. (bătaie).

Intrare: îmblăci
îmblăci2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmblăci
  • ‑mblăci
  • îmblăciul
  • îmblăciu‑
  • ‑mblăciul
  • ‑mblăciu‑
plural
  • îmblăciuri
  • ‑mblăciuri
  • îmblăciurile
  • ‑mblăciurile
genitiv-dativ singular
  • îmblăci
  • ‑mblăci
  • îmblăciului
  • ‑mblăciului
plural
  • îmblăciuri
  • ‑mblăciuri
  • îmblăciurilor
  • ‑mblăciurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)