ÎMBIBA, îmbib, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pătrunde, a (se) impregna de un lichid, de un gaz etc. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A face să fie pătruns de o idee, de o teorie etc.; a îndoctrina. – Din fr. imbiber, lat. imbibere.

îmbiba vtr [At: I. IONESCU, D. 476 / S și: (înv) im~, înb~ / Pzi: îmbib / E: fr imbiber, lat imbibere] 1-2 A (se) pătrunde de un lichid sau de un gaz Si: a (se) impregna, a (se) umezi. 3-4 (Rar; fig) A (se) pătrunde de o idee, de o teorie etc. Si: a (se) îndoctrina.

ÎMBIBA, îmbib, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pătrunde, a (se) umple de un lichid, de un gaz etc. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A face să fie pătruns de o idee, de o teorie etc.; a îndoctrina. – Din fr. imbiber, lat. imbibere.

ÎMBIBA, îmbib, vb. I. Refl. (Despre masa unui corp) A absorbi o cantitate mare de lichid, a se pătrunde de un lichid. Buretele se îmbibă de apă. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A face să fie pătruns de o idee, de o teorie; a îndoctrina. L-am îmbibat cu principiile noastre de frățietate, și acum casa lui e a noastră. ALECSANDRI, T. 1655.

ÎMBIBA vb. I. tr., refl. A (se) pătrunde, a (se) umple cu un lichid. ♦ tr. (Fig.; rar) A face să fie pătruns de o idee, de o teorie etc.; a îndoctrina. [P.i. îmbib și -bez. / < fr. imbiber, cf. lat. imbibere].

ÎMBIBA vb. I. tr., refl. a (se) pătrunde, a (se) umple de un lichid, gaz etc. II. tr. (fig.) a face să fie pătruns de o idee, de o teorie. (< fr. /s’/imbiber, lat. imbibere)

A ÎMBIBA îmbib tranz. 1) A face să se îmbibe; a impregna. 2) (despre materiale poroase) A trage în sine; a lăsa să pătrundă în sine; a suge; a absorbi. 3) fig. (persoane) A face să fie pătruns de prea multe (idei, teorii etc.). /<fr. imbiber, lat. imbibere

A SE ÎMBIBA pers. 3 se îmbibă intranz. (despre materiale poroase, spații etc.) A se umple în toată mărimea sa (cu un lichid, un gaz etc.); a se impregna. /<fr. imbiber, lat. imbibere

îmbibà v. a (se) muia, a (se) pătrunde de un lichid.

*imbíb și -éz, a -á v. tr. (fr. imbiber, a imbiba, d. lat. imbibo, -bibere, a aspira, a suge, a pompa. V. îmbăt). Ud, pătrund ceva cu un lichid: a imbiba un burete cu apă. V. refl. Mă pătrund de un lichid: buretele se îmbibă de apă.

îmbiba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbib, 3 îmbibă; conj. prez. 1 sg. să îmbib, 3 să îmbibe

îmbiba (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbibă

îmbiba vb., ind. prez. 1 sg. îmbib, 3 sg. și pl. îmbibă

îmbiba

îmbib.

ÎMBIBA vb. v. impregna.

ÎMBIBA vb. a (se) impregna.