Articole pe această temă:

osul-iepurelui

  • 1. Plantă cu miros greu, cu flori trandafirii îngrămădite la vârful ramurilor spinoase (Ononis spinosa).
    surse: NODEX DEX '09 sinonime: pojarniță sunătoare

etimologie:

39 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

IÉPURE, iepuri, s. m. Gen de mamifere din ordinul rozătoarelor, cu urechile lungi, cu doi dinți incisivi suplimentari pe falca superioară, cu picioarele dinapoi mai lungi decât cele dinainte și cu coada foarte scurtă; animal din acest gen, vânat pentru carnea și blana lui. ◊ Expr. Nu știi de unde sare iepurele = nu poți să știi de unde îți vine soluționarea unei probleme. – Lat. lepus, -oris.

IÉPURE, iepuri, s. m. Gen de mamifere din ordinul rozătoarelor, cu urechile lungi, cu doi dinți incisivi suplimentari pe falca superioară, cu picioarele dinapoi mai lungi decât cele dinainte și cu coada foarte scurtă; animal din acest gen, vânat pentru carnea și blana lui. ◊ Expr. Nu știi de unde sare iepurele = nu poți să știi de unde îți vine soluționarea unei probleme. – Lat. lepus, -oris.

IÉPURE, iepuri, s. m. Mamifer din ordinul rozătoarelor cu urechile lungi, cu două rînduri de incisivi așezați spate în spate și cu picioarele dinapoi mai lungi decît cele dinainte, adaptate pentru sărit; trăiește prin păduri, pe cîmpii sau livezi și este vînat pentru carnea și blana lui (Lepus europaeus). Pornesc cu pușcașul și cu cei doi copoi, Marcu și Feiga, spre zăvoaiele pline de iepuri. SADOVEANU, O. VII 337. Iepurele a zbughit-o la jucat. Încet, ascultînd, ispitind, a ieșit tiptil-tiptil. GÎRLEANU, L. 18. Într-o zi, [Făt-Frumos] se luă după un iepure, dete o săgeată, dete două și nu-l nimeri. ISPIRESCU, L. 8. Nu știi de unde sare iepurele (= nu știi de unde poate veni ceva – de obicei soluționarea unei probleme – pe neașteptate). Cine fuge după doi iepuri nu prinde nici unul.Buză de iepure v. buză. Brînză de iepure v. brînză. Iepure de casă = iepure de diferite rase și varietăți, crescut de oameni pentru carne, pentru blană sau pentru părul lung și moale care se poate toarce. ◊ Expr. Cîți iepuri la biserică = nimeni, nici unul.

iépure s. m., art. iépurele; pl. iépuri

iépure s. m. (sil. ie-), art. iépurele; pl. iépuri

IÉPURE s. (ZOOL.; Lepus europaeus) (reg.) șoșoi, (glumeț) urecheat.

iépure (iépuri), s. m.1. Mamifer rozător de cîmp cu urechile lungi, vînat pentru carne și blană (Lepus timidus). – 2. Varietate de casă a animalului anterior (Lepus cuniculus). – 3. Cotlet de porc. – 4. Supapă la foalele fierarilor. – 5. Boală bucală a vitelor. – 6. (Arg.) Soldat de infanterie. – Mr. l’epure, megl. l’epuri, istr. l’epur. Lat. lĕpǒrem (Pușcariu 765; Candrea-Dens., 807; REW 4991; DAR), cf. alb. ljepur (Meter 240; Philippide, II, 646), it. lebre (calabr. liépuru, riépule), prov. lebra, fr. lièvre, sp. liebre, port. lebre. Pentru semantismul sensului 3, cf. lat. musculus, de la mus, fr. souris.Der. iepura, s. f. (nume tipic al animalului, datorită culorii blănii sale); iepuroaică, s. f. (femela iepurelui; varietate de struguri); iepuresc, adj. (de iepure); iepurește, adv. (ca iepurii); iepurar, s. m. (cîine de vînătoare; varietate de vultur, Aquila fulva), pe care Candrea-Dens., 808 îl derivă direct din lat.; iepurime, s. f. (mulțime de iepuri de cîmp sau de casă); iepurărie, s. f. (crescătorie de iepuri; lașitate); iepurăriță, s. f. (la cai, umflare a piciorului). – Din rom. provine țig. yepuro (Wlislocki 92).

IÉPURE ~i m. Mamifer rozător de talie medie, foarte sprinten, cu urechi lungi, coadă scurtă și cu picioarele de dinapoi mai lungi decât cele de dinainte (vânat pentru carne și blană). ◊ ~-de-casă iepure domestic, crescut pentru carne și blană. (A fi) fricos ca ~ele (a fi) foarte fricos. A alerga (sau a fugi) ca un ~ a alerga (sau a fugi) foarte repede; a fi iute de picior. Cine aleargă după doi ~i nu prinde nici unul cel care încearcă să facă concomitent două lucruri nu reușește să facă nici unul. A nu ști de unde sare ~ele a nu ști de unde poate apărea o șansă (în realizarea unui lucru, în rezolvarea unei probleme etc.). A împușca (sau a prinde) doi ~i deodată a înfăptui (cu succes) două acțiuni deodată. Câți ~i la biserică nimeni. Umbra-~elui plantă erbacee cu tulpină înaltă având frunze înguste, lungi și flori galbene-verzui. /<lat. lepus, ~oris

iepure m. 1. animal rozător, cu urechile lungi, foarte fricos și repede alergător (Lepus); iepure de casă, animal cu urechi și picioare mai scurte decât iepurele ordinar (Lepus cuniculus); 2. pl. iepurași. [Lat. LEPOREM].

ĭépure m. (lat. lĕpus, léporis, mrom. lĭépure, it. lepre, fr. lièvre, sp. liebre, pg. lebre). Un animal rozător erbivor cu urechile lungĭ, fricos și ĭute la fugă. Fig. Om fricos. A te linge ĭepuriĭ, a-țĭ fi foarte frig, a fi înghețat, așa în cît [!] nicĭ ĭepuriĭ nu se maĭ tem de tine. – Vechĭ scris și epure. V. mosc 2.

brấnza-iépurelui (plantă) s. f. art., g.-d. art. brấnzei-iépurelui

brấnză de iépure (lucru imposibil) (pop.) s. f. + prep. + s. m.

iépure-de-máre (gasteropod) s. m., art. iépurele-de-máre; pl. iépuri-de-máre

lábă-de-iépure (plantă) s. f., g.-d. art. lábei-de-iépure

!măcríșul-iépurelui (plantă) (mă-cri-) s. m. art.

!saláta-iépurelui (plantă) s. f. art., g.-d. art. salátei-iépurelui

!úmbra-iépurelui (plantă) s. f. art., g.-d. art. úmbrei-iépurelui

iépure-de-máre s. m. (sil. ie-)

Intrare: iepure

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular iepure iepurele
plural iepuri iepurii
genitiv-dativ singular iepure iepurelui
plural iepuri iepurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Iepure
Iepure
Intrare: brânza-iepurelui
brânza-iepurelui substantiv feminin articulat
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular brânza-iepurelui
plural
genitiv-dativ singular brânzei-iepurelui
plural
vocativ singular
plural
Intrare: iepure-de-mare
iepure-de-mare substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular iepure-de-mare iepurele-de-mare
plural iepuri-de-mare iepurii-de-mare
genitiv-dativ singular iepure-de-mare iepurelui-de-mare
plural iepuri-de-mare iepurilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: labă-de-iepure
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular labă-de-iepure laba-de-iepure
plural
genitiv-dativ singular labe-de-iepure labei-de-iepure
plural
vocativ singular
plural
Intrare: măcrișul-iepurelui

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular măcrișul-iepurelui
plural
genitiv-dativ singular măcrișului-iepurelui
plural
vocativ singular
plural
Intrare: osul-iepurelui

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular osul-iepurelui
plural
genitiv-dativ singular osului-iepurelui
plural
vocativ singular
plural
Intrare: salata-iepurelui
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular salata-iepurelui
plural
genitiv-dativ singular salatei-iepurelui
plural
vocativ singular
plural
Intrare: umbra-iepurelui

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular umbra-iepurelui
plural
genitiv-dativ singular umbrei-iepurelui
plural
vocativ singular
plural
Intrare: urechea-iepurelui
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular urechea-iepurelui
plural
genitiv-dativ singular urechii-iepurelui
plural
vocativ singular
plural

4 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

!ósul-iépurelui (plantă) s. m. art.

ósul-iépurelui (bot.) s. n.

OSUL-IÉPURELUI s. v. pojarniță, sunătoare.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

osul-iépurelui s. v. POJARNIȚĂ. SUNĂTOARE.