căutare avansată
16 definiții pentru „eroare”   declinări

EROÁRE, erori, s. f. 1. Cunoștință, idee, părere, opinie greșită; ceea ce e greșit; greșeală. ◊ Expr. A induce (pe cineva) în eroare = a înșela, a amăgi. 2. Falsă reprezentare asupra unei situații de fapt ori asupra existenței unui act normativ. ◊ Eroare judiciară = stabilire greșită a faptelor dintr-un proces penal, care duce la pronunțarea unei condamnări nedrepte. 3. Diferența dintre valoarea reală a unei mărimi și valoarea calculată a acestei mărimi. – Din fr. erreur, lat. error, -oris.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EROÁRE, erori, s. f. 1. Cunoștință, idee, părere, opinie greșită; ceea ce e greșit; greșeală. ◊ Expr. A induce (pe cineva) în eroare = a înșela, a amăgi. 2. Falsă reprezentare asupra unei situații de fapt ori asupra existenței unui act normativ. ◊ Eroare juridică = greșită stabilire a faptelor dintr-un proces penal, care duce la pronunțarea unei condamnări nedrepte. 3. Diferența dintre valoarea reală a unei mărimi și valoarea calculată a acestei mărimi. – Din fr. erreur, lat. error, -oris.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

EROÁRE erori, s. f. 1. (În opoziție cu adevăr) Lipsă de concordanță între percepțiile noastre și realitatea obiectivă, confirmată de practică, a lucrurilor percepute; cunoștință greșită, falsă despre această realitate, idee, părere, opinie greșită (pe care cineva și-o formează sau o are din nebăgare de seamă, din lipsă de discernămînt etc.); ceea ce e greșit, greșeală. Adevărul și eroarea, ca și toate categoriile logice care se mișcă in antagonisme polare, au valabilitate absolută numai pentru un domeniu foarte limitat. ENGELS, A. 107. Mi-am închipuit că ai trecut peste drum la Caraiman.Eroare. SEBASTIAN, T. 345. Pentru ce să nu combatem erorile răspîndite în public de reaua-credință sau de fanfaronada unora? ODOBESCU, S. III 48. ◊ Eroare probabilă = diferență probabilă între datele obținute printr-un calcul și cele obținute pe bază de experiență. ◊ Expr. A induce pe cineva în eroare = a face (pe cineva) să creadă sau să i se pară că ceva este altfel decît e în realitate; a înșela, a amăgi. 2. Diferența dintre valoarea unei mărimi și valoarea măsurată sau calculată a acestei mărimi.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

eroáre s. f., g.-d. art. erórii; pl. eróri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

eroáre s. f., g.-d. art. erórii; pl. eróri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EROÁRE s. 1. v. greșeală. 2. v. gafă. 3. v. vină.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Eroare ≠ adevăr
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EROÁRE s.f. 1. Greșeală, lipsă de concordanță între percepțiile noastre și realitatea obiectivă. ◊ A induce (pe cineva) în eroare = a amăgi, a înșela. 2. Diferența dintre valoarea unei mărimi și valoarea măsurată a acestei mărimi. [Gen. -orii. / cf. fr. erreur, it. errore, lat. error].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EROÁRE s. f. 1. lipsă de concordanță între percepții și realitatea obiectivă; cunoștință falsă, denaturată; greșeală. ♦ a induce (pe cineva) în ~ = a amăgi, a înșela. 2. (jur.) reprezentare greșită asupra unei situații de fapt, ori asupra existenței unui act normativ. 3. diferența dintre valoarea măsurată și cea reală a unei mărimi. (< fr. erreur, lat. error)
Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

eroáre (eróri), s. f. – Greșeală. Lat. errorem (sec. XIX). – Der. eronat, adj., din fr. erroné.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

EROÁRE eróri f. Încălcare inconștientă sau involuntară a unui principiu, a unei norme, a unui adevăr; greșeală; rătăcire; aberație. ◊ A induce (pe cineva) în ~ a înșela (pe cineva); a amăgi. [G.-D. erorii] /<fr. erreur, lat. error, ~oris
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

eroare f. 1. opiniune sau doctrină falsă; 2. greșală: eroare de calcul.
Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*eroáre f., pl. erorĭ (lat. érror, -óris, d. errare, a rătăci, a greși). Opiniune falsă. Greșală [!]: eroare de calcul.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EROÁRE s. 1. greșeală, incorectitudine, inexactitate. (O ~ de calcul.) 2. abatere, culpabilitate, culpă, greșeală, păcat, vină, vinovăție, (livr.) erés, (rar) prihánă, (înv. și reg.) teáhnă, (reg.) greș, (Olt., Munt. și Mold.) ponós, (înv.) cusúr, săbláznă, scandál, smíntă, sminteálă, (fig.) rătăcíre, (înv. fig.) rătăceálă. (O ~ de mică importanță.)
Sursa: Sinonime82 (1982) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EROARE. Subst. Eroare, greșeală, greș (înv. și reg.), abatere; păcat, vină, incorectitudine, inadvertență, inexactitate, neexactitate, neadevăr, aberație; absurditate; omisiune, lapsus, scăpare, carență, lipsă, lacună, hiat (fig.), scădere. Ilogism, paralogism, eroare logică. Gafă, boroboață (fam.), poznă, năsârîmbă (reg.), neghiobie. Failibilitate. Înșelăciune, înșelare, înșelătorie, amăgire, amăgeală. Adj. Eronat, greșit, inexact, incorect, fals, absurd, alogic, aberant, boacăn (fam.); omis, cu scăpări, cu lipsuri, cu lacune, cu carențe. Failibil. Înșelător, amăgitor. Vb. A face (a comite) o eroare, a greși, a păcătui, a face (a comite) o greșeală, a fi incorect. A omite, a face o omisiune, a scăpa, a avea carențe (lacune, scăderi), a se poticni. A face o gafă (boacănă, boroboață). A se înșela, a da greș, a da în bară (arg.), a (o) nimeri (a da) (ca Irimia) cu oiștea-n gard, a nimeri prost, a-și greși socotelile, a călca strîmb, a o scrînti. A induce (pe cineva) în eroare, a înșela, a amăgi. Adv. (În mod) eronat, greșit, incorect. Cu omisiuni, cu carențe, cu greșeli. V. defect, deformare, înșelătorie, nepricepere, prostie.
Sursa: DAS (1978) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EROÁRE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Iluzie a simțurilor, care provoacă decepție în planul conștiinței. ♦ Cunoștință sau idee falsă, inexactă în raport cu cu un fapt real sau cu o normă definită. ◊ Erori logice = erori provenite din încălcarea regulilor demonstrației, săvârșite intenționat (sofisme) sau neintenționat (paralogisme). ♦ Idee, părere, opinie greșită; ceea ce e greșit, greșeală. 2. (GENET.) E. înnăscută de metabolism = defect ereditar enzimatic, prin mutație deficitară (Dorothy Garrod, 1908); orice tulburare biochimică determinată genetic, în care un defect enzimatic specific produce un bloc metabolic (Thompson și Thompson, 1967); eroare garrodiană. 3. (Dr.) Falsă reprezentare asupra unei situații de fapt (e. de fapt) ori asupra existenței sau conținutului unui act normativ (e. de drept) și care, atunci când împiedică întâlnirea voinței părților contractante (e. obstacol), constituie o cauză de nulitate absolută a contractului, iar când alterează numai voința părților (e. viciu de consimțământ) constituie o cauză o cauză de nulitate relativă a contractului. ◊ E. comună = e. în care, aflându-se un număr însemnat de persoane, se produc efectele juridice corespunzătoare falsei reprezentări a realității. E. judiciară = stabilire greșită a faptelor dintr-un proces penal și care duce la pronunțarea unei condamnări nedrepte. 4. (FIZ.) E. medie = valoare medie a erorilor posibile. E. admisibilă = e. maximă admisă, astfel încât rezultatele obținute în urma activității supuse e. pot fi utile. E. absolută = valoarea absolută a diferenței dintre valoarea exactă a unei mărimi și cea obținută în urma unei măsurări sau a calcului. E. relativă = raportul dintre eroarea absolută și valoarea reală a mărimii respective. 5. Teoria erorilor = capitol al analizei numerice care studiază erorile și propagarea lor în calcule. 6. (EC.) Cont de erori (sau de așteptare) = cont în care sunt înregistrate toate e. acumulate până la închiderea bilanțului. ◊ Expr. Erori și omisiuni = formă de asigurare legată de angajamentul de a se acoperi pagube survenite în urma unor greșeli în practicarea anumitor profesii cu excepția celei medicale (inginerie, financiar-bancară etc.).
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink