20 definiții pentru delta, deltă   declinări

DÉLTA, delta, s. m. A patra literă a aflabetului grecesc (în formă de triunghi). ♦ Fig. Simbol al adevărului; p. ext. adevăr. – Din gr. délta.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DÉLTA s. m. invar. A patra literă a alfabetului grecesc (în formă de triunghi). ♦ Fig. Simbol al adevărului; p. ext. adevăr. – Cuv. gr.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DÉLTA s. m. invar. A patra literă a alfabetului grecesc (a cărei majusculă are forma unui triunghi). ♦ Fig. Semn, simbol al adevărului; p. ext. adevăr. Eliad zidea din visuri și din basme seculare Delta biblicelor sînte. EMINESCU, O. I 31.

Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

délta (literă grecească, adevăr) s. m., pl. délta; (litera) d, D

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

délta (literă) s. m. invar.

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DÉLTA s.m. A patra literă a alfabetului grecesc (în formă de triunghi). ◊ Avion delta = avion cu aripi triunghiulare. ♦ (Fig.) Simbol al adevărului; adevăr. [Pl. invar. / < gr. delta].

Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DÉLTA s. m. 1. a patra literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului d. 2. (fig.) simbol al adevărului; (p. ext.) adevăr. (< fr., gr. delta)

Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DÉLTA m. invar. 1) Numele celei de-a patra litere a alfabetului grecesc, având forma unui triunghi. 2) fig. Simbol al adevărului. /Cuv. gr.

Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

delta f. 1. a patra literă a alfabetului grecesc, în formă de triunghiu; 2. spațiu triunghiular coprins între brațele unui fluviu, care se bifurcă la vărsarea-i în mare: delta Nilului, Dunării, Rinului. 3. fig. fundament: delta Biblicelor sfinte, profețiilor amare EM.

Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

DÉLTĂ, delte, s. f. Formă de relief rezultată din depunerea de mâl și de nisip la vărsarea unei ape curgătoare într-un lac, în mare sau în ocean, pe un teren cu panta lină, în condițiile lipsei mareelor și a acțiunii curenților litorali. – Din fr. delta.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DÉLTĂ, delte, s. f. Formă de relief rezultată din depunerea de mâl și de nisip la vărsarea unei ape curgătoare într-un lac, în mare sau în ocean, pe un teren cu panta lină, în condițiile lipsei mareelor și a acțiunii curenților litorali. – Din fr. delta.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DÉLTĂ, delte, s. f. Formă de relief rezultată din depunerea de mîl și nisip la vărsarea unui fluviu într-o mare cu maree de intensitate mică. Copacii strîng în trunchiurile lor nenumărate șuvoaie de apă, revărsîndu-le apoi prin mii de frunze, ca printr-o stufoasă deltă, în vastul ocean aerian. BOGZA, C. O. 91. Ea nu fusese niciodată acolo; se născuse în deltă. SADOVEANU, P. M. 40. La asfințit, cerul roșu de foc... Părea că arde delta cu imensele păduri de stuf în zare. BART, E. 125.

Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

déltă (vărsare a unui fluviu) s. f., g.-d. art. déltei; pl. délte

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

déltă (a unui fluviu) s. f., g.-d. art. déltei; pl. délte

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DÉLTĂ s.f. Porțiune de pământ de formă triunghiulară, cuprinsă între brațele unui fluviu și rezultată din depunerile de mâl și de nisip la vărsarea acestuia în mare. [< fr., it. delta, cf. delta (Δ, δ) – literă a alfabetului grecesc].

Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DÉLTĂ s. f. zonă aluvionară, triunghiulară, între brațele unui fluviu la vărsarea în mare. (< fr. delta)

Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DÉLTĂ ~e f. Formă de relief care se formează prin acumularea de aluviuni în zona de vărsare a unei ape curgătoare într-un lac, într-o mare sau într-un ocean. /<fr. delta

Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*déltă f., pl. e (d vgr. délta, numele luĭ D grecesc, care e ca un triunghĭ). Insulă în treĭ colțurĭ care se formează la gura fluviilor în mările fără reflux (ca la Dunăre, la Nil, la Ron). V. estuar.

Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

deltă, (engl.= delta) zonă de la gurile de vărsare ale unui râu într-un lac sau mare unde se pot acumula cantități mari de material terigen în raport cu materialul spălat de valuri, curenți sau maree. Domeniul deltaic se dezvoltă atât subaerian (d. emersă sau câmpia deltaică), cât și subacvatic (d. submersă sau d. frontală) și se extinde prin procese de progradare, determinând acumulări groase de sedimente, cu geometria tipică a conurilor de dejecție.

Sursa: Petro-Sedim | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REZERVAȚIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII (RBDD) (statut acordat de Comitetul UNESCO „Omul și Biosfera”, incluzând și delta secundară a Chiliei de pe terit. Ucrainei); este în același timp Zonă umedă de importanță internațională desemnată de secretariatul convenției Ramsar și Sit al patrimoniului natural universal, recunoscut de UNESCO. Cuprinde în întregime Delta Dunării, complexul lacustru Razim -Sinoie, inclusiv grindul Chituc cu apele litorale aferente (până la izobata de 20 m) și lunca Dunării începând de la Cotu Pisicii. Partea românească are administrație proprie. Intră în jud. Tulcea (cea mai mare parte) și Constanța (grindurile Lupilor, Chituc, Saiele, lacurile Sinoie, Istria și Nuntași). Vegetația are un caracter predominat higrofil (stufărișuri, zăvoaie de salcie și plop), dar pe grinduri se află și vegetație psamofilă și de sărătură, iar pe grindurile Letea și Caraorman păduri de stejar în amestec cu frasin cu frunza îngustă (Fraxinus angustifolia) și frasin pufos (F. pallissae), ulm, plop, cu abundente plante agățătoare (carpen de pădure, viță sălbatică, Periploca graeca). Se remarcă și plantele acvatice Trapa natans, Aldrovanda vesiculosa, Utricularia vulgaris, Stratiotes aloides, plante higrofile ca Dryopteris thelipteris Acorus calamus, Calla palustris. Faună bogată și diversă, incluzând numeroase păsări oaspeți de vară, de iarnă și de pasaj (pe teritoriul Deltei de intersectează mai multe rute de migrație), dintre care cea mai mare colonie de pelicani din Europa. Se întâlnesc aici pelicanul comun și pelicanul creț, ambele specii fiind ocrotite, gâsca polară cu gâtul roșu Branta ruficollis, care iernează numai în Delta Dunării și pe litoralul sudic al M. Caspice (venind din tundra din Siberia centrală), lebede, cormorani (peste 60% din populația mondială de cormoran mic), egrete (70% din populația europeană de egretă mare), țigănuș, lopătar, erete de stuf etc. Mamifere: vidra, nurca, pisica sălbatică, mistrețul, vulpea și două specii pătrunse de curând în fauna țării, câinele enot și bizamul. Dintre pești deosebit de valoroși sunt sturionii – morunul, cega, nisetrul, păstruga. Cuprinde și numeroase zone de conservare specială (rezervații științifice): sărăturile Murighiol, cu colonii de sternide, piciorong, cioc-întors, rezervația Roșca – Buhaiova cu colonii de pelican comun, Pădurea Letea (Hasmacu Mare), grindul și lacul Răducu, cu vegetația psamofilă, lacul Nebunu cu ihtiofaună specifică, complexul Vătafu – Lunguleț, loc de cuibărit pentru stârcul pitic și cormoranul mic, în colonii mixte de ardeie, pădurea Caraorman, cu exemplare monumentale de stejari, vultur codalb, corb, arinișul Erenciuc, singurul loc din deltă unde se dezvoltă abundent aninul negru, loc de cuibărit pentru vulturul codalb, insula Popina, loc important de popas pentru păsările migratoare și de cuibărit pentru călifarul alb, complexul Sacalin – Zătoane, loc de cuibărit pentru lebăda mută, cea mai mare colonie de chire de mare, păsări limicole, călifar (ins. Bisericuța), laride, sternide, poc de popas și hrănire pentru oaspeți de iarnă, refugiu diurn pentru Branta ruficolis, capul Doloșman, cu ruinele unei importante cetăți greco-romane, loc important pentru protecția dihorului pătat și a șarpelui Coluber jugularis, lacul Porcoava cu o colonie mixtă de stârci, țigănuși, egrete, cormorani mici, lacul Belciug, favorabil unor pești periclitați (caracuda, linul, văduvița) și, în stufăriile din jur pentru cuibăritul cocorului, lacul Rotundu, tipic pentru biocenoze adaptate la amplitudini mari ale undelor de viitură, grindul Chituc, cu vegetație de nisipuri sărăturate, loc de iernat al păsărilor, grindul Lupilor, punct de popas important în perioada migrației de toamnă, complexul Corbu – Nuntași – Histria, cetatea Histria. În afara acestor arii strict ocrotite, sunt admise activități considerate tradiționale: pescuit, vânătoare (cu respectarea unor restricții), ecoturism, recoltarea de mică amploare a stufului, piscicultură și chiar activități agricole limitate. În trecut Delta Dunării a fost afectată de unele acțiuni de „valorificare” inadecvate – recoltarea excesivă a stufului cu mijloace mecanizate, realizarea de desecări în „incinte îndiguite” pentru extinderea terenurilor cultivate etc. Pericole ce se mențin constant sunt braconajul și supraexploatarea resurselor piscicole.

Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink