2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țăndărire sf [At: LB / V: (pop) ~dur~, (reg) țân~ / Pl: ~ri / E: țăndări] 1 Transformare în țăndări (1) Si: sfărâmare. 2 Fixare (prin batere) a șipcilor în pereții casei de lemn înainte de a-i lipi cu lut Si: cercuire (5).

ȚĂNDĂRI, țăndăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face țăndări; a sfărâma în bucăți. – Din țandără.

țăndări [At: MOLNAR, D. 300/22 / V: (pop) ~duri, (reg) țân~, țânduri, ~dura / Pzi: ~resc / E: țandără] 1-2 vtr A (se) preface în țăndări (1) Si: a (se) sfărâma, (reg) a țăndărui. 3 vt (Reg) A bate șipci în pereții unei case din lemn înainte de a-i lipi cu lut Si: a cercui (6).

ȚĂNDĂRI, țăndăresc, vb. IV. Tranz. A face țăndări; a sfărâma în bucăți. – Din țandără.

ȚĂNDĂRI, țăndăresc, vb. IV. Tranz. A sfărîma în țăndări. Armele... țăndărite de războaie ți le-aduc. CONACHI, P. 219.

A ȚĂNDĂRI ~esc tranz. rar A preface în țăndări. /Din țandără

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țăndări (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țăndăresc, 3 sg. țăndărește, imperf. 1 țăndăream; conj. prez. 1 sg. să țăndăresc, 3 să țăndărească

țăndări (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țăndăresc, imperf. 3 sg. țăndărea; conj. prez. 3 să țăndărească

țăndări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țăndăresc, imperf. 3 sg. țăndărea; conj. prez. 3 sg. și pl. țăndărească

Intrare: țăndărire
țăndărire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țăndărire
  • țăndărirea
plural
  • țăndăriri
  • țăndăririle
genitiv-dativ singular
  • țăndăriri
  • țăndăririi
plural
  • țăndăriri
  • țăndăririlor
vocativ singular
plural
țăndurire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țândărire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țăndări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țăndări
  • țăndărire
  • țăndărit
  • țăndăritu‑
  • țăndărind
  • țăndărindu‑
singular plural
  • țăndărește
  • țăndăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țăndăresc
(să)
  • țăndăresc
  • țăndăream
  • țăndării
  • țăndărisem
a II-a (tu)
  • țăndărești
(să)
  • țăndărești
  • țăndăreai
  • țăndăriși
  • țăndăriseși
a III-a (el, ea)
  • țăndărește
(să)
  • țăndărească
  • țăndărea
  • țăndări
  • țăndărise
plural I (noi)
  • țăndărim
(să)
  • țăndărim
  • țăndăream
  • țăndărirăm
  • țăndăriserăm
  • țăndărisem
a II-a (voi)
  • țăndăriți
(să)
  • țăndăriți
  • țăndăreați
  • țăndărirăți
  • țăndăriserăți
  • țăndăriseți
a III-a (ei, ele)
  • țăndăresc
(să)
  • țăndărească
  • țăndăreau
  • țăndări
  • țăndăriseră
țăndura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țânduri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țândări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țănduri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țăndări, țăndărescverb

  • 1. rar A face țăndări; a sfărâma în bucăți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Armele... țăndărite de războaie ți le-aduc. CONACHI, P. 219. DLRLC
etimologie:
  • țandără DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.