2 intrări
22 de definiții
din care- explicative (17)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
țumburuc sn vz țâmburuc
țumburuc n. Mold. gămălie (de ac, de cuțit). [Tr. țimburuș = ung. CZOMB (influențat de limburuș)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țumburúc (Mold.), țumburúș și țîmburúș (Munt.) n., pl. e și urĭ (d. zimberesc, ca țuluc d. zuluf). Gămălie (proeminență) de care să poțĭ apuca, ca la manivela rîșnițeĭ de cafea. – Și țîmpurug (Dor.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚÂMBURUC, țâmburuce, s. n. Țumburuș. – Cf. țumburuș.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȚÂMBURUC, țâmburuce, s. n. Țumburuș. – Cf. țumburuș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de laura_tache
- acțiuni
țâmburic sn vz țâmburuc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țâmburuc sn [At: TDRG / V: țum~, țim~, (reg) ~mpurug, țumburug (Pl: țumburuguri), ~ric (Pl: ~ricuri), țimbirlic, țâmpric / Pl: ~uce, ~uri / E: ns cf țâmburuș] 1-2 (Parte mică a unui) obiect (mic), de obicei de formă rotundă Si: țâmburuș (1-2). 3 (Reg; îf țumburug) Insignă. 4 (Reg) Uvulă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țâmpric s vz țâmburuc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țâmpurug sn vz țâmburuc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țimbirlic s vz țâmburuc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țimburuc sn vz țâmburuc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țumburug sn vz țâmburuc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚIMBURUC s. n. v. țîmburuc.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚÎMBURUC, țîmburuce, s. n. Mică proeminență, de obicei rotundă, la un obiect. Era un fel de țîmburuc pe care, dacă apăsai, venea îndată sora. CAMILAR, N. II 93. – Variante: țimburuc, țîmpurug (I. CR. VI 126) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚÎMPURUG s. n. v. țîmburuc.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țimburuș n. Tr. V. țumburuc.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țîmburúș, V. țumburuc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țîmpurúg, V. țumburuc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
țâmburuc s. n., pl. țămburuce
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țâmburuc s. n., pl. țâmburuce
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țâmburuc s. n., pl. țâmburuce
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȚÂMBURUC s. țâmburuș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚÎMBURUC s. țîmburuș.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N2) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N2) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N3) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
țâmburuc, țâmburucesubstantiv neutru
- 1. Mică proeminență, de obicei rotundă, la un obiect. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Era un fel de țîmburuc pe care, dacă apăsai, venea îndată sora. CAMILAR, N. II 93. DLRLC
-
etimologie:
- țumburuș DEX '98 DEX '09