țiiș sn [At: M. COSTIN, O. 78 / V: (îrg) ținiș / Pl: (rar) ~uri / E: ține + -iș] 1 (Înv; îlav) De(-a) ~ Ținând cu mâna ceva. 2-3 (Reg; îljv) De ~ (sau ținiș) Stabil. 4 (Îvr; îs) Zi de ținiș Zi care trebuie sărbătorită (prin odihnă, post, rugăciune etc.). 5 (Mar) Îngrijire.