2 intrări

5 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șufări vt [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~resc / E: șufar] (Mol) A escroca.

șufărésc v. tr. (d. șufăr). Nord. Escrochez. – Și șurufăresc (după șurub?). S. verbal -eală, pl. elĭ.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘUFĂRI vb. v. escroca, înșela, pungăși.

șufări vb. v. ESCROCA. ÎNȘELA. PUNGĂȘI.

Intrare: șufărire
șufărire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șufărire
  • șufărirea
plural
  • șufăriri
  • șufăririle
genitiv-dativ singular
  • șufăriri
  • șufăririi
plural
  • șufăriri
  • șufăririlor
vocativ singular
plural
Intrare: șufări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șufări
  • șufărire
  • șufărit
  • șufăritu‑
  • șufărind
  • șufărindu‑
singular plural
  • șufărește
  • șufăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șufăresc
(să)
  • șufăresc
  • șufăream
  • șufării
  • șufărisem
a II-a (tu)
  • șufărești
(să)
  • șufărești
  • șufăreai
  • șufăriși
  • șufăriseși
a III-a (el, ea)
  • șufărește
(să)
  • șufărească
  • șufărea
  • șufări
  • șufărise
plural I (noi)
  • șufărim
(să)
  • șufărim
  • șufăream
  • șufărirăm
  • șufăriserăm
  • șufărisem
a II-a (voi)
  • șufăriți
(să)
  • șufăriți
  • șufăreați
  • șufărirăți
  • șufăriserăți
  • șufăriseți
a III-a (ei, ele)
  • șufăresc
(să)
  • șufărească
  • șufăreau
  • șufări
  • șufăriseră
șurufări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)