știurț, știurțuri, (șturț), s.n. – (reg.) Vas mic de fier în care se pune praf de pușcă și se lovește cu un ciocan mare, producând astfel o detunătură puternică (Morariu, 1937): „În acest timp [la Ruptu Sterpelor] se mai pușcă cu știurțul...” (Morariu, 1937: 144). – Din germ. Sturz „capac” (MDA).