26 de definiții pentru șleau (curea)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘLEAU2, șleauri, s. n. Fiecare dintre cele două curele groase, funii sau lanțuri care se prind de pieptarul hamului și se leagă de crucea căruței ori a trăsurii trase de un animal; trăgătoare, ștreang. – Din ucr. šleja.

șleau3 sn [At: (a. 1828) IORGA, S. D. XXI, 422 / V: (reg) jl~, ~af, ~ah, ~eu, șlih, șlim, șliu, (îvr) ~ac, ~av / Pl: ~ri / E: pn szleja, szla, ucr шлея cf ref ger Schleife] 1 (Reg) Fiecare dintre cele două curele groase care se prind de pieptarul hamului și se leagă de crucea căruței sau a trăsurei trase de un animal Si: (pop) ștreang (14), (reg) ștric2 (3), trăgătoare. 2 (Reg; îf jleau) Bucar la ham. 3 (Buc) Ham1 (1). 4 (Buc; Mol) Parte a crucii căruței de care se prinde orcicul. 5 (Mol) Vergea de care se prinde orcicul la căruța cu hulube.

ȘLEAU2, șleauri, s. n. Fiecare dintre cele două curele groase, funii sau lanțuri care se prind de pieptul hamului și se leagă de crucea căruței sau a trăsurii trase de un animal; trăgătoare, ștreang. – Din ucr. šleja.

ȘLEAU3, șleauri, s. n. Curea groasă, funie sau lanț prins de pieptarul hamului, cu care se leagă calul de crucea trăsurii; ștreang, trăgătoare. S-a prăvălit de pe capră, a desprins șleaurile, a dus negrișorii sub coliba a doua. SADOVEANU, A. L. 146. Bietele dobitoace, înhămate cu șleauri și cu frînghii, își bălăngăneau vijelios clopotele, și fugeau cît puteau. MACEDONSKI, O. III 19. Opt telegari înhămați ungurește, d-a lungul, cu șleauri de curea, subțiri și întinse, purtau trăsura mai ușor ca vîntul. ODOBESCU, S. I 161.

ȘLEAU2 ~ri n. Parte a hamului, constând dintr-o funie sau dintr-o curea groasă (mai rar lanț), care se prinde de orcicul unui vehicul cu tracțiune animală; postoroncă; ștreang. /<ucr. šleja, pol. szleja, szla

2) șleaŭ (vest) și șleah (est) n., pl. urĭ (o silabă, d. rus. sleiá, rut. šliĭá, hamurile de pe spinare; pol. szleja. szla, ceh. szle, d. germ. schleife). Trăgătoare, curea groasă și lungă de vre-o doĭ metri (cîte una de fiecare parte) cu care se leagă calu de crucea trăsuriĭ cu doĭ caĭ. – În vest și șleav, șleaf, în nord șlih.

șleaf și șleah, V. șleaŭ 1 și 2.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șleau1 (drum de țară; curea; pădure) s. n., art. șleaul; pl. șleauri

șleau2 (drum de țară, ștreang, pădure) s. n., art. șleaul; pl. șleauri

șleau (drum de țară, ștreang, pădure) s. n., art. șleaul; pl. șleauri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘLEAU s. ștreang, trăgătoare, (reg.) ștric. (~ la ham.)

ȘLEAU s. ștreang, trăgătoare, (reg.) ștric. (~ la ham.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șleau (-uri), s. n. – Trăgătoare, ștreang tras de cai. – Var. șleah. Pol. szla, szleja, rut. slyjá, din sl. silo „laț” (Cihac, II, 390; Tiktin). Der. din săs. Schlîf (Lacea, Dacor., III, 745) este mai puțin probabilă.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șleau5 s.n. (reg.) noroi foarte apos.

șleau3, șleauri, s.n. 1. (pop.) fiecare dintre cele două curele groase, funii sau lanțuri care leagă pieptarul hamului de orcic (v.). 2. (reg.; în forma: jleau) bucarul hamului. 3. (reg.) ham. 4. (reg.) parte a crucii căruței de care se prinde orcicul. 5. (reg.) vergea de care se prinde orcicul la căruța cu hulube.

Intrare: șleau (curea)
șleau1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șleau
  • șleaul
  • șleau‑
plural
  • șleauri
  • șleaurile
genitiv-dativ singular
  • șleau
  • șleaului
plural
  • șleauri
  • șleaurilor
vocativ singular
plural
șleaf
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șlih
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șliu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șlim
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șleau, șleaurisubstantiv neutru

  • 1. Fiecare dintre cele două curele groase, funii sau lanțuri care se prind de pieptarul hamului și se leagă de crucea căruței ori a trăsurii trase de un animal. DEX '09 DLRLC
    • format_quote S-a prăvălit de pe capră, a desprins șleaurile, a dus negrișorii sub coliba a doua. SADOVEANU, A. L. 146. DLRLC
    • format_quote Bietele dobitoace, înhămate cu șleauri și cu frînghii, își bălăngăneau vijelios clopotele, și fugeau cît puteau. MACEDONSKI, O. III 19. DLRLC
    • format_quote Opt telegari înhămați ungurește, d-a lungul, cu șleauri de curea, subțiri și întinse, purtau trăsura mai ușor ca vîntul. ODOBESCU, S. I 161. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.