opțiuni
  • info

2 intrări

7 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘFĂRUI, șfăruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lega cu sfoară. – Șfară2 + suf. -ui.

șfărui vt [At: DL / Pzi: ~esc / E: șfară2 + -ui] (Reg) A lega cu sfoară.

ȘFĂRUI, șfăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A lega cu sfoară. – Șfară2 + suf. -ui.

ȘFĂRUI, șfăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A lega cu sfori. Nu-mi ședea tocmai rău în uniforma mea de dorobanț, cu opincile bine șfăruite. GANE, N. II 91.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șfărui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfăruiesc, 3 sg. șfăruiește, imperf. 1 șfăruiam; conj. prez. 1 sg. să șfăruiesc, 3 să șfăruiască

șfărui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfăruiesc, imperf. 3 sg. șfăruia; conj. prez. 3 să șfăruiască

șfărui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfăruiesc, imperf. 3 sg. șfăruia; conj. prez. 3 sg. și pl. șfăruiască

Intrare: șfăruire
șfăruire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șfăruire
  • șfăruirea
plural
  • șfăruiri
  • șfăruirile
genitiv-dativ singular
  • șfăruiri
  • șfăruirii
plural
  • șfăruiri
  • șfăruirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: șfărui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șfărui
  • șfăruire
  • șfăruit
  • șfăruitu‑
  • șfăruind
  • șfăruindu‑
 singular plural
  • șfăruiește
  • șfăruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șfăruiesc
 (să)
  • șfăruiesc
  • șfăruiam
  • șfăruii
  • șfăruisem
a II-a (tu)
  • șfăruiești
 (să)
  • șfăruiești
  • șfăruiai
  • șfăruiși
  • șfăruiseși
a III-a (el, ea)
  • șfăruiește
 (să)
  • șfăruiască
  • șfăruia
  • șfărui
  • șfăruise
plural I (noi)
  • șfăruim
 (să)
  • șfăruim
  • șfăruiam
  • șfăruirăm
  • șfăruiserăm
  • șfăruisem
a II-a (voi)
  • șfăruiți
 (să)
  • șfăruiți
  • șfăruiați
  • șfăruirăți
  • șfăruiserăți
  • șfăruiseți
a III-a (ei, ele)
  • șfăruiesc
 (să)
  • șfăruiască
  • șfăruiau
  • șfăruiră
  • șfăruiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șfărui, șfăruiescverb

  • 1. regional A lega cu sfoară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu-mi ședea tocmai rău în uniforma mea de dorobanț, cu opincile bine șfăruite. GANE, N. II 91. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.