9 definiții pentru șchiopătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘCHIOPĂTURĂ, șchiopături, s. f. Faptul de a șchiopăta. – Șchiopăta + suf. -ură.
șchiopătură sf [At: DRLU / Pl: ~ri / E: șchiopăta + -ură] (Rar) Șchiopătare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘCHIOPĂTURĂ, șchiopături, s. f. Faptul de a șchiopăta. – Șchiopăta + suf. -ură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘCHIOPĂTURĂ, șchiopături, s. f. Faptul de a șchiopăta. Șchiopătura oilor e bucuria lupilor. POP.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
șchiopătură s. f., g.-d. art. șchiopăturii; pl. șchiopături
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
șchiopătură s. f., g.-d. art. schiopăturii; pl. șchiopături
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șchiopătură s. f., g.-d. art. șchiopăturii; pl. șchiopături
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘCHIOPĂTURĂ s. v. șchiopătare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șchiopătură s. v. ȘCHIOPĂTARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
șchiopătură, șchiopăturisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a șchiopăta. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: șchiopătare
- Șchiopătura oilor e bucuria lupilor. POP. DLRLC
-
etimologie:
- Șchiopăta + sufix -ură. DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.