întrona vtr [At: ȘINCAI, ap. DDRF / V: in~, (cscj) ~ni / Pzi: ~nez / E: în + tron] 1-2 A (se) urca pe tron ca rege, domn, împărat Si: a (se) încorona, a (se) înscăuna, (înv) a se întroniza (1-2). 3-4 (Fig) (A face să devină sau) a deveni stăpân Si: (înv) a se întroniza (3-4). 5-6 A (se) statornici. 7-8 A (se) instaura. 9-10 (Fig) A (se) așterne.

ÎNTRONA, întronez, vb. I. Refl. A deveni stăpîn, a se statornici; a se așterne peste tot.

ÎNTRONA vb. I. tr., refl. 1. A (se) așeza pe tron, a (se) înscăuna. 2. (Fig.) A (se) instala, a (se) statornici. [< în- + trona, după fr. introniser, it. intronizzare].

ÎNTRONA vb. tr., refl. 1. a (se) așeza pe tron, a (se) înscăuna. 2. (fig.) a (se) instala, a (se) statornici. (după fr. introniser)

A ÎNTRONA ~ez tranz. A face să se întroneze; a înscăuna. [Sil. în-tro-] /în + tron

A SE ÎNTRONA pers. 3 se ~ează intranz. 1) (despre domnitori, regi, împărați) A se așeza pe tron; a se înscăuna. 2) A se stabili domnind; a se instaura. /în + tron

întronà v. 1. a pune pe tron; 2. a se urca pe tron.

introna v vz întrona

întroni v vz întrona

*întronéz, v. tr. (d. tron). Instalez, pun pe tron, înscăunez: a întrona un rege, (fig.) anarhia în locu ordiniĭ.

întrona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întronez, 3 întronează; conj. prez. 1 sg. să întronez, 3 să întroneze

întrona (a ~) vb., ind. prez. 3 întronează

întrona vb., ind. prez. 1 sg. întronez, 3 sg. și pl. întronează; conj. prez. 3 sg. și pl. întroneze

întronez.

ÎNTRONA vb. v. instaura, stabili, statornici.

ÎNTRONA vb. v. înscăuna.

ÎNTRONA vb. a înscăuna, a învesti, a numi, a proclama, a pune, a unge, (înv.) a prochema, a propovădui, a striga, a vesti. (L-au ~ domnitor.)

întrona vb. v. STABILI. STATORNICI.

A întrona ≠ a detrona