Definiția cu ID-ul 951089:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
îndârja, îndârjele, s.f. – (reg.) Coada lungă de la îmblăciu, care se ține în mână; dârjauă: „Și d-acolo coborâți, / Unde-i coasta cu nuiele / Și vă tăieți îndârjele” (Bârlea, 1924: 26). – Din în- + dârja „mâner; manivelă; nuia, băț”.