ÎNCĂLĂRAT, -Ă, încălărați, -te, adj. (Rar, învechit și arhaizant) Urcat pe cal; călare. M-oi întoarce într-o sară, Leliță Varvară, Cu soții încălărate, La o poartă-om bate. SADOVEANU, N. F. 20. ◊ Fig. Am nevoie de o protecție pe care numai un șef de trib măreț încălărat, cum era uncheșul, mi-o putea acorda. SADOVEANU, N. F. 128.