închistare sf [At: CONTEMP., 1948, nr. 109, 6/2 / Pl: -tări / E: închista] 1 Acoperire cu o membrană a unor organisme animale sau vegetale pentru a se apăra de mediul înconjurător. 2 Transformare într-un chist a unor tumori sau formațiuni patologice izolându-se astfel de mediul înconjurător. 3 (Fig) Izolare.

ÎNCHISTARE, închistări, s. f. Acțiunea de a se închista; izolare într-un chist, într-o carapace, într-o membrană (secretată de organismul respectiv). ♦ Fig. Izolare. Una din consecințele regimurilor capitaliste este închistarea oamenilor de știință, separarea lor de societate. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 109, 6/2.

ÎNCHISTARE s.f. Faptul de a se închista. [< închista].

închista vr [At: DA ms / Pzi: ~tez / E: fr enkyster] 1 (D. unele organisme animale sau vegetale inferioare) A se acoperi cu o membrană pentru a se apăra de mediul înconjurător. 2 (D. unele tumori, formațiuni patologice din organismul uman sau animal) A se transforma în chist, izolându-se de mediul înconjurător. 3 (Fig; d. oameni) A se închide în sine Si: a se izola.

ÎNCHISTA, închistez, vb. I. Refl. (Despre unele organisme animale sau vegetale) A se închide într-un chist, într-o carapace sau într-o membrană (spre a se apăra de mediul înconjurător, în condiții nefavorabile de viață sau în timpul reproducerii). ♦ (Med.; despre unele formații patologice) A se izola de țesutul înconjurător în interiorul unui chist (fără a da loc la procese inflamatorii). ♦ Fig. A se izola. Partidul care se închistează, care se îndepărtează de mase, pierde încrederea și sprijinul maselor și este condamnat la pieire. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 355, 2/5.

ÎNCHISTA vb. I. refl. (Despre unele organisme) A se închide, a se izola într-un chist, într-un țesut special etc. spre a se apăra în anumite împrejurări de mediul înconjurător. ♦ (Fig.) A se izola. [< fr. enkyster].

ÎNCHISTA vb. refl. 1. (despre unele organisme) a se închide într-un chist. 2. (fig.) a se închide în sine, a se izola. (< fr. sénkyster)

A SE ÎNCHISTA mă ~ez intranz. 1) (despre unele organisme animale sau vegetale) A se închide într-un chist; a se acoperi cu o membrană. 2) fig. (despre persoane) A se izola de tumultul vieții; a se închide; a se retrage; a se pustnici; a se izola. /<fr. enkyster

închistare s. f., g.-d. art. închistării; pl. închistări

închistare s. f., g.-d. art. închistării; pl. închistări

închistare s. f., g.-d. art. închistării; pl. închistări

!închista (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă închistez, 3 se închistează; conj. prez. 1 sg. să mă închistez, 3 să se închisteze; imper. 2 sg. afirm. închistează-te; ger. închistându-mă

închista (a ~) vb., ind. prez. 3 închistează

închista vb., ind. prez. 1 sg. închistez, 3 sg. și pl. închistează; conj. prez. 3 sg. și pl. închisteze

ÎNCHISTÁRE (< închista) s. f. 1. (BIOL.) Adaptare la condițiile de viață neprielnice (ger, uscăciune, caniculă) a unor organisme inferioare, cum ar fi algele, bacteriile, protozoarele etc., prin trecerea la forme de viață latentă (chisturi, spori); se produce, de obicei, prin deshidratarea conținutului celular și îngroșarea membranei. 2. Fig. Izolare, interiorizare.