2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPOVĂRAT, -Ă, împovărați, -te, adj. Încărcat cu o povară; îngreunat. ♦ Fig. Copleșit de tristețe, tulburat de frământări sufletești. – V. împovăra.

împăvărat, ~ă a vz împovărat

împohorat, ~ă a vz împovărat

împovărat, ~ă a [At: (a. 1827) URICARIUL VII, 94 / V: (înv) împăv~, împohor~, împovor~ / Pl: ~ați, ~ă / E: împovăra] 1 Încărcat cu poveri. 2 Care și-a asumat o povară. 3 Copleșit2. 4 Care a primit o misiune grea. 5 (D. femei) Însărcinată. 6 (Fig) Năpădit de tristețe. 7 (Fig) Năpădit de frământări sufletești.

împovorat, ~ă a vz împovărat

ÎMPOVĂRAT, -Ă, împovărați, -te, adj. Încărcat cu o povară; îngreunat. ♦ Fig. Năpădit de tristețe, tulburat de frământări sufletești. – V. împovăra.

ÎMPOVĂRAT, -Ă, împovărați, -te, adj. Încărcat cu povară, îngreuiat. Carul împovărat rămăsese cu mult în urmă. SADOVEANU, O. VII 56. ◊ Fig. După ce povesti toate, rămase împovărat la locul său și-i tremurară mînile. SADOVEANU, Z. C. 272. Nu și-ar putea plăti trecutul întreg și ar mai rămînea împovărați și pentru viitor. REBREANU, R. I 261. Sufletu-mi împovărat De-o iubire moartă, Se ridică nempăcat Și cu el o poartă. TOPÎRCEANU, B. 84.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPOVĂRA adj. v. gravidă, însărcinată.

împovăra adj. v. GRAVIDĂ. ÎNSĂRCINATĂ.

ÎMPOVĂRAT adj. greu, încărcat, îngreuiat, îngreunat. (Avea spatele ~ de...)

ÎMPOVĂRAT adj. greu, încărcat, îngreuiat, îngreunat. (Avea spatele ~ de...)

Intrare: împovărată
împovărată substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împovăra
  • ‑mpovăra
  • împovărata
  • ‑mpovărata
plural
  • împovărate
  • ‑mpovărate
  • împovăratele
  • ‑mpovăratele
genitiv-dativ singular
  • împovărate
  • ‑mpovărate
  • împovăratei
  • ‑mpovăratei
plural
  • împovărate
  • ‑mpovărate
  • împovăratelor
  • ‑mpovăratelor
vocativ singular
plural
Intrare: împovărat
împovărat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împovărat
  • ‑mpovărat
  • împovăratul
  • împovăratu‑
  • ‑mpovăratul
  • ‑mpovăratu‑
  • împovăra
  • ‑mpovăra
  • împovărata
  • ‑mpovărata
plural
  • împovărați
  • ‑mpovărați
  • împovărații
  • ‑mpovărații
  • împovărate
  • ‑mpovărate
  • împovăratele
  • ‑mpovăratele
genitiv-dativ singular
  • împovărat
  • ‑mpovărat
  • împovăratului
  • ‑mpovăratului
  • împovărate
  • ‑mpovărate
  • împovăratei
  • ‑mpovăratei
plural
  • împovărați
  • ‑mpovărați
  • împovăraților
  • ‑mpovăraților
  • împovărate
  • ‑mpovărate
  • împovăratelor
  • ‑mpovăratelor
vocativ singular
plural
împăvărat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
împovorat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
împohorat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împovărat, împovăraadjectiv

  • 1. Încărcat cu o povară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Carul împovărat rămăsese cu mult în urmă. SADOVEANU, O. VII 56. DLRLC
    • format_quote figurat După ce povesti toate, rămase împovărat la locul său și-i tremurară mînile. SADOVEANU, Z. C. 272. DLRLC
    • format_quote figurat Nu și-ar putea plăti trecutul întreg și ar mai rămînea împovărați și pentru viitor. REBREANU, R. I 261. DLRLC
    • format_quote figurat Sufletu-mi împovărat De-o iubire moartă, Se ridică nempăcat Și cu el o poartă. TOPÎRCEANU, B. 84. DLRLC
    • 1.1. figurat Copleșit de tristețe, tulburat de frământări sufletești. DEX '09
etimologie:
  • vezi împovăra DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.