împistritor, ~oare [At: BIBLIA (1688) 177/1 / Pl: ~i, ~oare / E: împistri + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care împestrițează. 3-4 smf, a (Persoană) care brodează. 5-6 smf, a (Persoană) care împodobește. 7 smf Cioplitor care ornamentează lemnul. 8- 9 sn, a (Substanță) care colorează. 10 smf Persoană care împodobește obiectele cu desene sau încondeiază ouăle de Paști.