opțiuni
  • info

15 definiții pentru împelița

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPELIȚA vb. I v. împielița.

împelița vr [At: VARLAAM, C. II, 41 / V: ~pie~ / Pzi: ~țez / E: în- + peliță] (Înv) A se întrupa.

ÎMPELIȚA, împelițez, vb. I. Refl. (Înv.) A se întrupa, a se încarna. [Var.: (rar) împielița vb. I] – În + peliță (= pieliță).

ÎMPELIȚA, împelițez, vb. I. Refl. (În basme) A se întrupa, a se încarna. O să te-mpelițezi din cap pînă-n călcîie în chip de om muritor și să te duci pe pămînt, în ce loc ți s-o părea mai potrivit. CARAGIALE, S. N. 11. – Variantă: împielița vb. I.

A SE ÎMPELIȚA mă ~ez intranz. înv. 1) A lua o înfățișare (peliță) străină, dându-se drept altcineva. 2) (în basme, despre ființe spirituale) A se transforma în om sau animal. /în + peliță

împelițà v. a se incarna: o să te impelițezi... în chip de om muritor CAR. [V. pielițà].

ÎMPIELIȚA, împielițez, vb. I. Refl. (Înv.) A se întrupa, a se incarna. [Var.: (rar) împelița vb. I] – În + peliță (=pieliță).

împielița v vz împelița

ÎMPIELIȚA vb. I v. împelița.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!împelița (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se împelițează

împelița vb., ind. prez. 1 sg. împelițez, 3 sg. și pl. împelițează; part. împelițat

!împielița (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă împielițez, 3 se împielițează; conj. prez. 1 sg. să mă împielițez, 3 să se împielițeze; imper. 2 sg. afirm. împielițează-te; ger. împielițându-mă

împelițez.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPELIȚA vb. v. incarna, întruchipa, întrupa.

împelița vb. v. INCARNA. ÎNTRUCHIPA. ÎNTRUPA.

Intrare: împelița
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împelița
  • ‑mpelița
  • împelițare
  • ‑mpelițare
  • împelițat
  • ‑mpelițat
  • împelițatu‑
  • ‑mpelițatu‑
  • împelițând
  • ‑mpelițând
  • împelițându‑
  • ‑mpelițându‑
 singular plural
  • împelițează
  • ‑mpelițează
  • împelițați
  • ‑mpelițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împelițez
  • ‑mpelițez
 (să)
  • împelițez
  • ‑mpelițez
  • împelițam
  • ‑mpelițam
  • împelițai
  • ‑mpelițai
  • împelițasem
  • ‑mpelițasem
a II-a (tu)
  • împelițezi
  • ‑mpelițezi
 (să)
  • împelițezi
  • ‑mpelițezi
  • împelițai
  • ‑mpelițai
  • împelițași
  • ‑mpelițași
  • împelițaseși
  • ‑mpelițaseși
a III-a (el, ea)
  • împelițează
  • ‑mpelițează
 (să)
  • împelițeze
  • ‑mpelițeze
  • împelița
  • ‑mpelița
  • împeliță
  • ‑mpeliță
  • împelițase
  • ‑mpelițase
plural I (noi)
  • împelițăm
  • ‑mpelițăm
 (să)
  • împelițăm
  • ‑mpelițăm
  • împelițam
  • ‑mpelițam
  • împelițarăm
  • ‑mpelițarăm
  • împelițaserăm
  • ‑mpelițaserăm
  • împelițasem
  • ‑mpelițasem
a II-a (voi)
  • împelițați
  • ‑mpelițați
 (să)
  • împelițați
  • ‑mpelițați
  • împelițați
  • ‑mpelițați
  • împelițarăți
  • ‑mpelițarăți
  • împelițaserăți
  • ‑mpelițaserăți
  • împelițaseți
  • ‑mpelițaseți
a III-a (ei, ele)
  • împelițează
  • ‑mpelițează
 (să)
  • împelițeze
  • ‑mpelițeze
  • împelițau
  • ‑mpelițau
  • împelițară
  • ‑mpelițară
  • împelițaseră
  • ‑mpelițaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împielița
  • ‑mpielița
  • împielițare
  • ‑mpielițare
  • împielițat
  • ‑mpielițat
  • împielițatu‑
  • ‑mpielițatu‑
  • împielițând
  • ‑mpielițând
  • împielițându‑
  • ‑mpielițându‑
 singular plural
  • împielițează
  • ‑mpielițează
  • împielițați
  • ‑mpielițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împielițez
  • ‑mpielițez
 (să)
  • împielițez
  • ‑mpielițez
  • împielițam
  • ‑mpielițam
  • împielițai
  • ‑mpielițai
  • împielițasem
  • ‑mpielițasem
a II-a (tu)
  • împielițezi
  • ‑mpielițezi
 (să)
  • împielițezi
  • ‑mpielițezi
  • împielițai
  • ‑mpielițai
  • împielițași
  • ‑mpielițași
  • împielițaseși
  • ‑mpielițaseși
a III-a (el, ea)
  • împielițează
  • ‑mpielițează
 (să)
  • împielițeze
  • ‑mpielițeze
  • împielița
  • ‑mpielița
  • împieliță
  • ‑mpieliță
  • împielițase
  • ‑mpielițase
plural I (noi)
  • împielițăm
  • ‑mpielițăm
 (să)
  • împielițăm
  • ‑mpielițăm
  • împielițam
  • ‑mpielițam
  • împielițarăm
  • ‑mpielițarăm
  • împielițaserăm
  • ‑mpielițaserăm
  • împielițasem
  • ‑mpielițasem
a II-a (voi)
  • împielițați
  • ‑mpielițați
 (să)
  • împielițați
  • ‑mpielițați
  • împielițați
  • ‑mpielițați
  • împielițarăți
  • ‑mpielițarăți
  • împielițaserăți
  • ‑mpielițaserăți
  • împielițaseți
  • ‑mpielițaseți
a III-a (ei, ele)
  • împielițează
  • ‑mpielițează
 (să)
  • împielițeze
  • ‑mpielițeze
  • împielițau
  • ‑mpielițau
  • împielițară
  • ‑mpielițară
  • împielițaseră
  • ‑mpielițaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împelița, împelițezverb

  • 1. învechit A se întrupa, a se încarna. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: incarna întruchipa întrupa
    • format_quote O să te-mpelițezi din cap pînă-n călcîie în chip de om muritor și să te duci pe pămînt, în ce loc ți s-o părea mai potrivit. CARAGIALE, S. N. 11. DLRLC
etimologie:
  • În + peliță (= pieliță). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.