îmbărburător, ~oare smf [At: MUSCEL, 90 / S și: (îrg) înb~ / Pl: ~i, ~oare / E: îmbărbura + -(ă)tor] (Reg; în superstiții) Persoană care închină (6) copilul la bărbie, frunte, obraji, cu degetul arătător muiat în miere sau în zeama fructelor de călin, în ziua Sfintei Barbara, ca să nu se îmbolnăvească de vărsat.