îmbăgiuat, ~ă a [At: REV. CRIT. II, 96 / P: ~giu-at / Pl: ~ați, ~e / E: îmbăgiua] (Reg) 1 Care este dus cu vorba. 2 Care este împiedicat de la realizarea unei acțiuni. 3 Care este ademenit. 4 Care este înșelat. 5 Care este sedus. 6 (Fig; d. vreme) Schimbătoare. 7 Care este cuprins.