2 intrări
27 de definiții
din care- explicative (16)
- morfologice (4)
- relaționale (4)
- etimologice (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZĂHĂI, zăhăiesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A supăra, a sâcâi, a necăji; a stingheri. 2. Refl. A se împrăștia; a se pierde, a se risipi. [Var.: zăhătui vb. IV] – Din ucr. zahaity.
ZĂHĂTUI vb. IV v. zăhăi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZĂHĂTUI vb. IV v. zăhăi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de spall
- acțiuni
zăhăi [At: NECULCE, L. 342 / V: ~ătui / Pzi: ~esc, (îvr) zăhai / E: ucr загаїти] 1 vt (înv; c. i. dușmani) A hărțui (2). 2 vt (Pex) A prăda (1). 3 vt (îrg; c. i. persoane) A stingheri (1). 4 vt (Pex; c. i. persoane) A sâcâi (1). 5 vt (Reg; c. i. locuințe) A deranja (1). 6 vt (înv; c. i. acțiuni) A opri. 7 vt (îrg; c. i. obiecte) A arunca în dezordine. 8 vt (Pex) A rătăci. 9 vt (Rar; c. i. lucruri) A îngrămădi. 10 vt (îvr; c. i. timpul, vremea) A irosi. 11 vr A se împrăștia. 12 vr A se pierde.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
zăhătui3 v vz zăhăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
zăhăi vb. IV. tr. (înv., pop.) 1 (compl. indică persoane) A supăra, a sîcîi, a necăji; a stingheri. 2 (compl. indică obiecte, materiale etc.) A împrăștia; a risipi (în toate părțile). • prez.ind. -iesc. /<ucr. загаіти.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
zăhătui vb. IV. tr. (reg.) A astupa cu crengi. • prez.ind. -iesc. /zăhată + -ui.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZĂHĂI, zăhăiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A supăra, a sâcâi, a necăji; a stingheri. 2. Refl. A se împrăștia; a se pierde, a se risipi. [Var.: zăhătui vb. IV] – Din ucr. zahaity.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de spall
- acțiuni
ZĂHĂI, zăhăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A sîcîi, a hărțui, a chinui. Zăhăindu-l muștele... au fluturat țapul o dată din coarne. SBIERA, P. 166. Vaca nu m-a zăhăit. ȘEZ. III 154. 2. A împrăștia în dezordine; a pierde, a rătăci. Pe-o grindă, călepe de tort și linuri boite fel de fel pentru scoarțe și lăicere; apoi cîlți, buci și alte lucruri, zăhăite prin cele poliți și colțare. CREANGĂ, A. 97. Dădaca lui a vrut încă să-l netezească, Dar pieptenele era prin casă zăhăit. DONICI, la TDRG. ◊ (În construcții impersonale) Am fost aseară la voi, Casa-i plină de gunoi. Și pe laiță zăhăit, M-am mirat la ce-am venit? MARIAN, O. I 132.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZĂHĂTUI, zăhătuiesc, vb. IV. (Mold.) 1. Tranz. A sîcîi pe cineva, a bate capul cuiva. 2. Refl. A se pierde, a se rătăci, a se prăpădi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZĂHĂI, zăhăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A supăra, a sîcîi, a necăji; a stingheri. 2. A împrăștia; a pierde, a risipi. – Ucr. zahaity.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
ZĂHĂTUI, zăhătuiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A sîcîi pe cineva. 2. Refl. A se pierde, a se rătăci; a se prăpădi. – Din zăhăi.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
A ZĂHĂI ~iesc tranz. pop. 1) (persoane) A necăji întruna cu diferite pretenții sau reproșuri; a bate la cap; a moronci; a zădărî; a hărțui. 2) (obiecte) A încurca printre altele, neștiind unde se află; a rătăci. /<ucr. zahaity
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE ZĂHĂI pers. 3 se ~iește intranz. pop. A se răspândi în diferite direcții sau pe un spațiu mai mare; a se împrăștia; a se risipi. /<ucr. zahaity
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZĂHĂI vb. (Mold.) A nu lăsa în pace, a hărțui cu atacuri repetate. Hanul tătărăsc ... tot zăhăia cîte o aripă moschicească de nu să pute lățî. NECULCE. Etimologie: ucr. zahaity. Vezi și zăhăială. Cf. b ă n i (2), z ă d ă r î.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
zăhăì v. Mold. a turbura, a neliniști: boii nu mă zăhăesc, om ca mine nu găsesc POP. [Slav. ZAITI, a rătăci].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zăhăĭésc v. tr. (rut. za-haiti, id., d. vsl. *gaviti, de unde și vsl. o-gaviti, a molesta, ceh. o-haviti, a deforma. Bern. 1, 298. V. hîĭesc). Est. Rar azĭ. Hărțuĭesc, molestez, turbur în treabă: Hanul tot zăhăĭa cîte o aripă de oaste moschicească (Nec. 2, 390). Azĭ ob. Deranjez lucrurile de la locu lor. – Și zăvăĭesc. V. răvășesc, zăstesc, zăticnesc, deretic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
zăhăi (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhăiesc, 3 sg. zăhăiește, imperf. 1 zăhăiam; conj. prez. 1 sg. să zăhăiesc, 3 să zăhăiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Mada Puscas
- acțiuni
zăhăi (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhăiesc, imperf. 3 sg. zăhăia; conj. prez. 3 să zăhăiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zăhăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhăiesc, imperf. 3 sg. zăhăia; conj. prez. 3 sg. și pl. zăhăiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zăhăesc, -ăiască 3 conj., -ăiam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ZĂHĂI vb. v. agasa, deranja, enerva, incomoda, indispune, irita, încurca, jena, necăji, plictisi, sâcâi, stingheri, stânjeni, supăra, tulbura.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZĂHĂTUI vb. v. agasa, enerva, indispune, irita, necăji, pierde, plictisi, rătăci, sâcâi, supăra.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zăhăi vb. v. AGASA. DERANJA. ENERVA. INCOMODA. INDISPUNE. IRITA. ÎNCURCA. JENA. NECĂJI. PLICTISI. SÎCÎI. STINGHERI. STÎNJENI. SUPĂRA. TULBURA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de cata
- acțiuni
zăhătui vb. v. AGASA. ENERVA. INDISPUNE. IRITA. NECĂJI. PIERDE. PLICTISI. RĂTĂCI. SÎCÎI. SUPĂRA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de cata
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
zăhăi (-ăesc, -it), vb. – A supăra, a sîcîi, a hărțui. – Var. zăvăi. Rut. zahaiti (Candrea; Scriban). Legătura cu der. sl. iti „a merge” (Cihac, II, 468; Tiktin) este dubioasă. – Der. zăhăială, s. f. (supărare, piedică; neliniște, tulburare). În Mold. și Trans. de N.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZĂVĂI vb. IV. (Var.) Zăhăi.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
zăhăi, zăhăiesc, vb. tranz. – (reg.) A incomoda (Papahagi, 1925); a deranja: „Să am glas ca și cucu, / Nu m-ar zăhăi lucru” (Papahagi, 1925). „Nu reparăm drumul, ca să nu se zăhăiască domnii” (localnic din Valea Porcului). Termenul circulă exclusiv în Transilvania de Nord, Maramureș și Moldova. – Din ucr. zahaity (Scriban; Candrea, cf. DER; DLRM, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
zăhăi, zăhăiescverb
- 1. Agasa, chinui, deranja, enerva, hărțui, incomoda, indispune, irita, jena, moronci, necăji, plictisi, stingheri, stânjeni, supăra, sâcâi, tulbura, zădărî, încurca. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Zăhăindu-l muștele... au fluturat țapul o dată din coarne. SBIERA, P. 166. DLRLC
- Vaca nu m-a zăhăit. ȘEZ. III 154. DLRLC
-
- 2. A se împrăștia; a se pierde, a se risipi. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Pe-o grindă, călepe de tort și linuri boite fel de fel pentru scoarțe și lăicere; apoi cîlți, buci și alte lucruri, zăhăite prin cele poliți și colțare. CREANGĂ, A. 97. DLRLC
- Dădaca lui a vrut încă să-l netezească, Dar pieptenele era prin casă zăhăit. DONICI, la TDRG. DLRLC
- Am fost aseară la voi, Casa-i plină de gunoi. Și pe laiță zăhăit, M-am mirat la ce-am venit? MARIAN, O. I 132. DLRLC
-
etimologie:
- zahaity DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX