zăprire sf [At: DLR / Pl: ~ri / E: zăpri] 1 (Reg) Constipație. 2-3 (Îrg) Zăpreală (1-2).

zăpri [At: ANON. CAR. / V: (reg) zep~ / Pzi: ~resc / E: vsl запри] 1 vr (Îrg) A se constipa (2). 2-3 vr (Îrg) A avea zăpreală (1-2). 4 vr (Rar; pex; d. ugerul animalelor) A înceta să mai dea lapte Si: (pop) a (se) stârpi. 5 vr (Reg; d. bărbați) A avea tulburări de ejaculare. 6 vr (Reg) A se îmbolnăvi de blenoragie. 7 vt (Reg; într-un descântec; îf zepreti; csnp) A îmbolnăvi.

zepri v vz zăpri

zăpri vb. IV. refl. (înv., reg.) 1 A avea retenție de urină; a nu putea urina. 2 A se constipa. • prez.ind. -esc. /<sl. veche запрѣтн.

ZĂPRI vb. (Ban.) A se constipa. Zepresk. Constipo. AC, 380. Zepresku-mĕ. Constipor. AC, 380. Etimologie: sl. zaprĕti. Vezi și zăprit, zăpritură.

zăprésc v. tr. (vsl. za-prĭeti, a încuĭa, a închide. V. zăpor, ză-pretesc, o- și po-presc). Îmbolnăvesc de retențiune de urină. Maĭ des refl.: calu s’a zăprit. V. obsturĭez, zăstesc și crușesc.

ZĂPRI, zăpresc, vb. IV. Refl. A suferi de constipație sau de disurie. (din sl. zaprĕti = a închide)