ZĂNGANIRE, zăngăniri, s. f. Acțiunea de a zăngăni și rezultatul ei; zornăit, zăngănit. Pe drum se-nșiră-o oaste; e oastea proletară. Nici zăngăniri de arme, nici sarbădă fanfară... Ci ochii veseli cată: că-n albe slove-i scris, Pe flamurile roșii, lumina unui vis. PĂUN-PINCIO, P. 93. – Variante: zîngănire, zingănire (la TDRG), zinghenire (ALECSANDRI, P. II 16) s. f.