2 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZÂZÂIT, zâzâituri, s. n. Faptul de a zâzăi; bâzâit, zumzet. – V. zâzâi.

zâzâit sn [At: RESMERIȚĂ, D. / V: ~zăit / E: zâzâi] (Fam) Zbârnâială (2).

ZÂZÂIT, zâzâituri, s. n. Faptul de a zâzâi; bâzâit, zumzet. – V. zâzâi.

ZÂZÂI, pers. 3 zâzâie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte) A produce sunete caracteristice când zboară; a bâzâi, a zumzăi. – Formație onomatopeică.

ZÂZÂI, pers. 3 zâzâie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte) A produce sunete caracteristice când zboară; a bâzâi, a zumzăi. – Formație onomatopeică.

zâzâi vi [At: ISPIRESCU, U. 100 / V: (reg) ~zăi, zizăi / Pzi: zâzăi / E: fo cf bâzâi] (Fam) 1 (D. insecte, mai ales, d. albine și muște) A zbârnâi (1). 2 (Reg; d. trestie) A produce un anumit zgomot sub bătaia vântului. 3 (D. oameni) A pronunța defectuos anumite sunete, facându-le să se audă ca „z” Si: (reg) a șișcăvi1 (1).

zîzîi vb. IV. intr. 1 (despre insecte, mai ales despre muște și albine) A produce sunete caracteristice cînd zboară; a bîzîi, a zumzăi. 2 (despre oameni) A pronunța defectuos anumite sunete, făcînd să se audă „z”. • prez.ind. zîzîi. /form. expr.

zîzîit s.n. Faptul de a zîzîi; bîzîit, zumzet. • pl. -uri. /v. zîzîi.

ZÎZÎI, pers. 3 zizîie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte, mai ales despre muște și albine) A produce un bîzîit caracteristic cînd zboară; a bîzîi, a zumzăi. O mulțime de țigănii mici și urîte la vedere... Ele începură a zîzîi într-un chip scîrbos, așa cum face o mare mulțime de muscoi, de trîntori, de viespi, de tăuni ori de țînțari. ISPIRESCU, V. 100. – Variantă: zizăi (ISPIRESCU, la CADE) vb. IV.

ZÎZÎIT, zîziituri, s. n. Faptul de a zîzîi; bîzîit, zumzet.

ZÎZÎI, pers. 3 zîzîie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte) A produce sunete caracteristice cînd zboară; a bîzîi, a zumzîi. – Onomatopee.

ZÎZÎIT, zîzîituri, s. n. Faptul de a zîzîi; bîzîit, zumzet.

zăzăì v. 1. a șuiera: lighioanele începură a zăzăi ISP.; 2. a rosti pe z în locul altor litere. [Onomatopee (cf. zuzăì)].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zâzâit (fam.) s. n., pl. zâzâituri

zâzâi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 zâzâie, imperf. 3 pl. zâzâiau; conj. prez. 3 să zâzâie corectat(ă)

zâzâi (a ~) vb., ind. prez. 3 zâzăie, imperf. 3 sg. zâzâia conj. prez. să zâzâie

zâzâi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. zâzâie, imperf. 3 sg. zâzâia; part. zâzâit

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZÂZÂIT s. bâzâire, bâzâit, bâzâitură, zumzăială, zumzet. (~ul insectelor.)

ZÂZÂI vb. a bâzâi, a zbârnâi, a zumzăi, (rar) a zumbăi, (pop.) a bombăni, (reg.) a bornăi, (Transilv. și Ban.) a vâjâi. (Albinele ~.)

ZÎZÎI vb. a bîzîi, a zbîrnîi, a zumzăi, (rar) a zumbăi, (pop.) a bombăni, (reg.) a bornăi. (Transilv. și Ban.) a vîjîi. (Albinele ~.)

ZÎZÎIT s. bîzîială, bîzîire bîzîit, bîzîitură, zbîrnîială, zbîrnîire, zbîrnîit, zbîrnîitură, zumzăială, zumzăire, zumzăit, zumzăitură, zumzet, (rar) vuvuit, zbîrn, zumbăire, zuzet. (~ insectelor.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zîz interj. – Imită bîzîitul. – Var. zzz. Creație expresivă, cf. bîz.Der. zîzîi (var. zizăi), vb. (a bîzîi; a rosti pe z prelungit); zuzui, vb. (a bîzîi; a murmura); zuzuit, s. n. (bîzîit; murmur); zuz, adj. (prostit, zăpăcit).

ZÎZÎI, pers. 3 zîzîie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte, mai ales despre muște și albine) ~. (din zîz) [def. și DLRLC]

Intrare: zâzâit
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zâzâit
  • zâzâitul
  • zâzâitu‑
plural
  • zâzâituri
  • zâzâiturile
genitiv-dativ singular
  • zâzâit
  • zâzâitului
plural
  • zâzâituri
  • zâzâiturilor
vocativ singular
plural
zâzăit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zâzâi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zâzâi
  • zâzâire
  • zâzâit
  • zâzâitu‑
  • zâzâind
  • zâzâindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • zâzâie
(să)
  • zâzâie
  • zâzâia
  • zâzâi
  • zâzâise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • zâzâie
(să)
  • zâzâie
  • zâzâiau
  • zâzâi
  • zâzâiseră
zizăi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zizăi
  • zizăire
  • zizăit
  • zizăitu‑
  • zizăind
  • zizăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • zizăie
(să)
  • zizăie
  • zizăia
  • zizăi
  • zizăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • zizăie
(să)
  • zizăie
  • zizăiau
  • zizăi
  • zizăiseră
zâzăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zâzâit, zâzâiturisubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi zâzâi DEX '98 DEX '09

zâzâiverb

  • 1. (Despre insecte) A produce sunete caracteristice când zboară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O mulțime de jigănii mici și urîte la vedere... Ele începură a zîzîi într-un chip scîrbos, așa cum face o mare mulțime de muscoi, de trîntori, de viespi, de tăuni ori de țînțari. ISPIRESCU, V. 100. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.