3 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. A se răspândi un zvon, a circula vestea; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape, vânt) A susura, a murmura. – Din zvon.

ZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. A se răspândi un zvon, a circula vestea; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape, vânt) A susura, a murmura. – Din zvon.

zvoni [At: MARIAN, NA. 336 / V: (reg) ~na / S și: sv~ / Pzi: ~nesc / E: zvon1] 1 vi (Reg; d. clopote) A bate (170). 2 vi (Rar; d. insecte) A zbârnâi (1). 3 vi (Spc; rar; d. păsări) A scoate sunete caracteristice speciei. 4 vi (Rar; d. vânt) A șuiera. 5 vi (Rar; d. ape) A susura. 6 vi (D. glasul omenesc) A se auzi sau a răsuna de departe, confuz. 7 vrim (D. știri, vești) A circula (din om în om) Si: (înv) a se zvodi. 8 vrim (Pex) A se scorni.

zvoniț sn [At: NOVACOVICIU, ap. CADE / S și: sv~ / Pl: ~e / E: zvon2 + -eț] 1-2 (Ban; șhp) Clopoțel (1-2). corectată

zvoni vb. IV. 1 refl. impers. (despre zvonuri, știri, vești) A se răspîndi, a circula; a se scorni. Se zvonise că nu-și destăinuia obîrșia (M. I. CAR.). ◊ (tr.) Zvonise că Safta îi pune coarne (G. M. ZAMF.). 2 intr. (despre glasuri) A se auzi sau a răsuna de departe, confuz. Dinspre chilii... zvoneau mereu cîntări bisericești (TEOD.). 3 intr. (despre ape) A susura, a murmura. ♦ (despre vînt) A șuiera. ♦ (despre insecte) A zumzăi. 4 intr. (despre clopote) A bate. • prez.ind. -esc. și svoni vb. IV. /zvon1 + -i.$

ZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre vești, știri, vorbe, subiectul gramatical fiind exprimat printr-o propoziție subiectivă) A se răspîndi, a se anunța, a se comunica; a se scorni. Îndată s-a zvonit din mocan în mocan pînă la primarele că Nastratin vrea să facă altă rugăminte. SADOVEANU, O. L. 217. Prin sat se zvonește c-ai fi în legătură c-o zînă din pădure. AGÎRBICEANU, S. P. 18. Se zvonise prin ziare Că-n Irlanda e-ntr-un sat Un bărbat grozav de tare. COȘBUC, P. I 144. ◊ Tranz. (Folosit și absolut) A scorni și a răspîndi vești, știri, vorbe. Ochii lumii văd de rău chiar cînd n-ar fi decît bine de văzut, iar gura ei zvonește și pe drept și pe nedrept. GALACTION, O. I 142. Fig. Vești mai mîndre ca-n poveste A zvonit pe frunză vîntul. BENIUC, V. 105. ♦ A se face auzit, a se auzi. Ușor un zbor se zvonește De pasări albe ce freamătă. MACEDONSKI, O. I 158. 2. Tranz. A face să sune, să răsune. Din roze ceruri ciocîrlia Zvonește cîntece semețe, Domnește-n toate veselia. MACEDONSKI, O. I 159. ♦ Intranz. (Despre ape) A susura, a murmura. Apa zvonea domol ca într-o somnie. SADOVEANU, N. P. 34.

ZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. (Despre vești, știri, vorbe) A se răspândi, a se comunica; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape) A susura, a murmura. – Din zvon.

A SE ZVONÍ pers.3 se ~éște intranz. (despre știri, vorbe) A se răspândi sub formă de zvon. /Din zvon

A ZVONÍ ~ésc 1. tranz. (obiecte de metal, de sticlă) A face să răsune. 2. intranz. (despre fenomene naturale) A produce un zgomot lin, continuu și plăcut; a susura; a murmura; a fremăta; a șopti. /Din zvon

svonì v. a se răspândi svonul: se svonește că a plecat.

zvonésc v. tr. (d. zvon; sîrb. zvoniti, a suna [v. tr.], rus. zvonitĭ, a suna, a divulga, a zvoni). Daŭ zvon, fac să pornească vestea’n lume. V. refl. Se zvonise că va fi războĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zvoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvonésc, imperf. 3 sg. zvoneá; conj. prez. 3 să zvoneáscă

zvoní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvonésc, imperf. 3 sg. zvoneá; conj. prez. 3 sg. și pl. zvoneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZVONÍ vb. v. bate, clipoci, dăngăni, murmura, suna, susura, șopoti, șopti, șușoti.

zvoníț s.n. (reg.) v. Clopoțel.

zvoni vb. v. BATE. CLIPOCI. DĂNGĂNI. MURMURA. SUNA. SUSURA. ȘOPOTI. ȘOPTI. ȘUȘOTI.

ZVONI vb. a se afirma, a se auzi, a se spune, a se șopti, a se vorbi, a se zice, (înv. și reg.) a (se) suna, (reg.) a se slomni. (Se ~ că a plecat.)

Intrare: zvonit
zvonit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zvonit
  • zvonitul
  • zvonitu‑
  • zvoni
  • zvonita
plural
  • zvoniți
  • zvoniții
  • zvonite
  • zvonitele
genitiv-dativ singular
  • zvonit
  • zvonitului
  • zvonite
  • zvonitei
plural
  • zvoniți
  • zvoniților
  • zvonite
  • zvonitelor
vocativ singular
plural
Intrare: zvoni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zvoni
  • zvonire
  • zvonit
  • zvonitu‑
  • zvonind
  • zvonindu‑
singular plural
  • zvonește
  • zvoniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zvonesc
(să)
  • zvonesc
  • zvoneam
  • zvonii
  • zvonisem
a II-a (tu)
  • zvonești
(să)
  • zvonești
  • zvoneai
  • zvoniși
  • zvoniseși
a III-a (el, ea)
  • zvonește
(să)
  • zvonească
  • zvonea
  • zvoni
  • zvonise
plural I (noi)
  • zvonim
(să)
  • zvonim
  • zvoneam
  • zvonirăm
  • zvoniserăm
  • zvonisem
a II-a (voi)
  • zvoniți
(să)
  • zvoniți
  • zvoneați
  • zvonirăți
  • zvoniserăți
  • zvoniseți
a III-a (ei, ele)
  • zvonesc
(să)
  • zvonească
  • zvoneau
  • zvoni
  • zvoniseră
Intrare: zvoniț
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zvoniț
  • zvonițul
  • zvonițu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • zvoniț
  • zvonițului
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zvoni

  • 1. reflexiv impersonal A se răspândi un zvon, a circula vestea; a se scorni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: afirma attach_file 3 exemple
    exemple
    • Îndată s-a zvonit din mocan în mocan pînă la primarele că Nastratin vrea să facă altă rugăminte. SADOVEANU, O. L. 217.
      surse: DLRLC
    • Prin sat se zvonește c-ai fi în legătură c-o zînă din pădure. AGÎRBICEANU, S. P. 18.
      surse: DLRLC
    • Se zvonise prin ziare Că-n Irlanda e-ntr-un sat Un bărbat grozav de tare. COȘBUC, P. I 144.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv (Folosit și absolut) A scorni și a răspândi vești, știri, vorbe.
      exemple
      • Ochii lumii văd de rău chiar cînd n-ar fi decît bine de văzut, iar gura ei zvonește și pe drept și pe nedrept. GALACTION, O. I 142.
        surse: DLRLC
      • figurat Vești mai mîndre ca-n poveste A zvonit pe frunză vîntul. BENIUC, V. 105.
        surse: DLRLC
    • 1.2. A se face auzit, a se auzi.
      exemple
      • Ușor un zbor se zvonește De pasări albe ce freamătă. MACEDONSKI, O. I 158.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A face să sune, să răsune (ceva).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
    exemple
    • Din roze ceruri ciocîrlia Zvonește cîntece semețe, Domnește-n toate veselia. MACEDONSKI, O. I 159.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • zvon
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM

zvoniț

etimologie: