2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal.Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

zvârlit2, ~ă [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: svârli sf / Pl: ~iți, ~e / E: zvârli] 1 a (Înv; d. obiecte) Deplasat în spațiu printr-o mișcare bruscă și rapidă Si: aruncat, azvârlit, proiectat, propulsat, repezit. 2 sf (Îvp) Zvârlitură (2).

zvârlit1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: zvârli] 1-2 Zvârlire (1-2).

zvîrli vb. IV. (în concurență cu „azvîrli”) I tr. 1 A face să se îndepărteze la o distanță oarecare printr- o mișcare bruscă și rapidă; a arunca, a azvîrli, a proiecta ceva. Ion zvîrli parul în grădina ovreiului (REBR.). ◊ Loc.adj. De-a zvîrlitelea = aruncînd prin zvîrlire. ◊ Expr. (subst.) A da de-a zvîrlita (sau zvîrlitea) = a arunca. ◊ Fig. Luna și-a zvîrlit o rază (PARAS.). ♦ (compl. indică lichide) A deșerta cu o mișcare rapidă. Zvîrlea pe gît cîteva bărdace de vin (STANCU). ♦ Fig. (compl. indică priviri, ochi) A privi în treacăt, în fugă. Zvîrlea ochii pe fereastră parcă ar fi așteptat pe cineva (REBR.). ♦ Fig. A examina sumar. Să zvîrlim o privire repede asupra științelor morale (RALEA). Fig. (compl. indică fraze, cuvinte etc.) A spune în treacăt, ca din întîmplare. A zvîrlit, ici și colo, cîte o sugestie (CONST.). 2 tr. (compl. indică lucruri nefolositoare sau vătămătoare) A da la o parte, a lepăda (adesea sub influența unei stări sufletești). Am zvîrlit la coș romanul polițist (SADOV.). ◊ Expr. A zvîrli (pe cineva) pe drumuri (sau pe drum) = a) a lăsa (pe cineva) fară adăpost; b) ext. a lăsa (pe cineva) fară mijloace de trai. ♦ A proiecta în afară (ca urmare a unei impulsii lăuntrice). Își lepădă țigara și zvîrli, în asfințit, un rotocol de fum (SADOV.). 3 tr. (pop.; compl. indică obiecte) A risipi, a împrăștia. Zvîrli pe jos un pumn de sare, ca să se topească gheața. ◊ Expr. A zvîrli în vînt v. vînt. ♦ Fig. (compl. indică bani) A cheltui fară socoteală. Vor fi cinci mii de galbeni zvîrliți în vînt (CA. PETR.). ◊ Expr. A zvîrli (cu) banii pe fereastră v. fereastră. II intr. 1 A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). Am zvîrlit cu o farfurie după el. ◊ Expr. A zvîrli praf în ochii lumii = a căuta să epateze, să înșele prin aparențe. A zvîrli (și) cu barda în lună (sau în Dumnezeu) v. bardă. A zvîrli cu noroi (în cineva) v. noroi. 2 (despre animale; mai ales despre cai și măgari) A izbi cu picioarele; a fi nărăvaș.(despre oameni sau despre părți ale corpului lor) A face o mișcare bruscă. Cînd ia paharul în mînă, zvîrle din cap (MIR.). III refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avînt. Se zvîrle asupra mea, să-mi scoață ochii (SADOV.). ♦ A se arunca, a sări. Atanasie Blîndu se zvîrli în mașină (CE. PETR.). • prez.ind. zvîrl, (reg.) zvîrlu, -esc. /de la zvîr, cf. srb. vrljiti, bg. хвърлям.

zvîrlit2, -ă adj. Care este aruncat. • pl. -ți, -te. /v. zvîrli.

zvîrlit1 s.n. Faptul de a zvîrli. • /v. zvîrli.

ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (În concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (ne folositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (ca urmare a unei impulsii lăuntrice). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal.Cf. scr. vrljiti, bg. hvărljam.

ZVÎRLÍ, zvîrl, vb. IV. (Uneori în concurență cu azvîrli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). Îmi făcură loc la vatră, mai zvîrliră lemne pe foc, fetele se repeziră ca să îngrijească «de ceva cald» pentru drumețul lor de departe sosit. SADOVEANU, O. VIII 10. Cine-a azvîrli buzduganul ista mai tare în sus, ai aceluia să fie banii. – Ian zvîrle-l tu întăi, măi dracule! CREANGĂ, R. 56. Calul... zvîrli pe Genarul pînă în nori. EMINESCU, N. 27. ◊ Fig. Vîntul zvîrle-n geamuri grele picuri. EMINESCU, O. I 119. ♦ A da la o parte ca fiind inutil sau vătămător. Oh! zvîrle pistolul acela, că mi-e frică de el. NEGRUZZI, S. I 23. Văzînd că avea un gust foarte neplăcut, l-au zvîrlit cît colo. DRĂGHICI, R. 62. 2. A risipi, a împrăștia. Novac la temniță vinea, Cu pumnul galbeni zvîrlea, Turcii cu toții strîngea. ȘEZ. I 110. Oasele strîngea, Cenușă alegea Și-n vînt o zvîrlea. ALECSANDRI, P. P. 119. ♦ Fig. (Cu complementul «bani») A cheltui fără nici o socoteală, nebunește. După nepăsarea și risipa ce o facem, zvîrlind banul pe lucruri de nimica, puțin mai avem de înstrăinat. CREANGĂ, A. 154. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, pentru a-l face să plece etc.). El află o zburătură de lemn și zvîrli în pasăre. RETEGANUL, P. V 60. Am zvîrlit cu putineiul după el. ȘEZ. V 132. 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș. Măgarul au început a zvîrli cu picioarele. TICHINDEAL, P. 107 3. A da afară din sine, a proiecta în afară (ca urmareaunei mișcări lăuntrice). Vulcanul zvîrle lavă.Fig. Își mîngîia durerile, zvîrlind nopții o melodie tainică. SADOVEANU, O. I 52. III. Refl. A se repezi; a se precipita, a porni cu mare avînt. Cei doi se ridicaseră de la locurile lor arătîndu-și colții și se zvîrliră la hangiu. SADOVEANU, O. VIII 258. Cîțiva bărbați și flăcăi se zvîrliră la Vasile, ostoindu-l. REBREANU, I. 28. Tu să-i spui că eu m-am dus Pe malul apei în sus Și că-n apă m-am zvîrlit, La copila ce-am iubit. ALECSANDRI, P. P. 21. – Formă gramaticală: prez. conj. pers. 3 zvîrle.Prez. ind. și zvîrlu.

ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (În concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda (un lucru nefolositor sau vătămător). Zvârle pistolul acela că mi-e frică de el (NEGRUZZI). ♦ A proiecta în afară (ca urmare a unei impulsiuni lăuntrice). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani nebunește, fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l face să plece etc.) 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca într-un loc (mai ridicat), sărind cu îndemânare. Se zvârle pe cal.Comp. bg. hvărlja, sb. vrljiti.

A ZVÂRLÍ zvârl tranz. v. A AZVÂRLI. /cf. bulg. hvăriji, sb. vrijiti

svârlì v. 1. V. asvârlì: (Leșii) svârl armele ’n văzduh AL.; 2. (de cai) a da din picioare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle

zvârlí vb., ind. prez. 1 sg. zvârl, 3 sg. zvârlă / zvârle, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 sg. și pl. zvârle

zvârlí vb., ind. prez. 1 sg. zvârl, 3 sg. zvấrlă / zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. zvấrle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZVÂRLÍ vb. 1. v. arunca. 2. v. azvârli. 3. v. proiecta. 4. a arunca, a azvârli. (~ o piatră la distanță.) 5. v. năpusti. 6. a se arunca, a se avânta, a se azvârli, a se precipita, a se repezi, a sări, (pop.) a se chiti, (Transilv.) a se aiepta. (Se ~ pe cal.) 7. a arunca, a azvârli, a izbi, a lovi. (Calul nărăvaș ~ cu copitele.) 8. v. cheltui.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a zvârli praf / șperlă în ochii cuiva expr. a induce pe cineva în eroare, a încerca să înșele pe cineva.

Intrare: zvârlită
zvârlită
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zvârlit
zvârlit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zvârlit
  • zvârlitul
  • zvârlitu‑
  • zvârli
  • zvârlita
plural
  • zvârliți
  • zvârliții
  • zvârlite
  • zvârlitele
genitiv-dativ singular
  • zvârlit
  • zvârlitului
  • zvârlite
  • zvârlitei
plural
  • zvârliți
  • zvârliților
  • zvârlite
  • zvârlitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zvârli zvrăli

  • comentariu popular În concurență cu azvârli.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • 1. tranzitiv A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Îmi făcură loc la vatră, mai zvîrliră lemne pe foc, fetele se repeziră ca să îngrijească «de ceva cald» pentru drumețul lor de departe sosit. SADOVEANU, O. VIII 10.
      surse: DLRLC
    • Cine-a azvîrli buzduganul ista mai tare în sus, ai aceluia să fie banii. – Ian zvîrle-l tu întăi, măi dracule! CREANGĂ, R. 56.
      surse: DLRLC
    • Calul... zvîrli pe Genarul pînă în nori. EMINESCU, N. 27.
      surse: DLRLC
    • figurat Vîntul zvîrle-n geamuri grele picuri. EMINESCU, O. I 119.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Oh! zvîrle pistolul acela, că mi-e frică de el. NEGRUZZI, S. I 23.
        surse: DLRLC
      • Văzînd că avea un gust foarte neplăcut, l-au zvîrlit cît colo. DRĂGHICI, R. 62.
        surse: DLRLC
    • 1.2. A proiecta în afară (de la sine).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Vulcanul zvârle lavă.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • figurat Își mîngîia durerile, zvîrlind nopții o melodie tainică. SADOVEANU, O. I 52.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Novac la temniță vinea, Cu pumnul galbeni zvîrlea, Turcii cu toții strîngea. ȘEZ. I 110.
      surse: DLRLC
    • Oasele strîngea, Cenușă alegea Și-n vînt o zvîrlea. ALECSANDRI, P. P. 119.
      surse: DLRLC
    • 2.1. figurat A cheltui bani fără socoteală.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • După nepăsarea și risipa ce o facem, zvîrlind banul pe lucruri de nimica, puțin mai avem de înstrăinat. CREANGĂ, A. 154.
        surse: DLRLC
  • 3. intranzitiv A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • El află o zburătură de lemn și zvîrli în pasăre. RETEGANUL, P. V 60.
      surse: DLRLC
    • Am zvîrlit cu putineiul după el. ȘEZ. V 132.
      surse: DLRLC
  • 4. intranzitiv (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lovi un exemplu
    exemple
    • Măgarul au început a zvîrli cu picioarele. TICHINDEAL, P. 107.
      surse: DLRLC
  • 5. reflexiv A se repezi, a se precipita, a pomi cu mare avânt.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Cei doi se ridicaseră de la locurile lor arătîndu-și colții și se zvîrliră la hangiu. SADOVEANU, O. VIII 258.
      surse: DLRLC
    • Cîțiva bărbați și flăcăi se zvîrliră la Vasile, ostoindu-l. REBREANU, I. 28.
      surse: DLRLC
    • 5.1. A se arunca.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: sări 2 exemple
      exemple
      • Se zvârle pe cal.
        surse: DEX '98
      • Tu să-i spui că eu m-am dus Pe malul apei în sus Și că-n apă m-am zvîrlit, La copila ce-am iubit. ALECSANDRI, P. P. 21.
        surse: DLRLC

etimologie: