2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zvârcolit2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~iți, ~e / E: zvârcoli] (Îvr; d. mișcări) Spasmodic.

zvârcolit1 sn [At: LM / Pl: ? / E: zvârcoli] (Îvr) Zbucium (4).

ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam.

vârcoli [At: DOSOFTEI, V. S. mai 115v/12 / V: ~rgo~, ~rguli / Pzi: ~lesc / E: bg връголия (5) cf vârcălui] 1 vr (Îrg; d. ființe) A se zvârcoli (1). 2 vr (D. ființe) A se răsuci (în mod repetat). 3 vr (Îvr; d. ființe; cu determinări locale) A se salva (zbătându-se). 4 vt (Îvr) A zdruncina. 5 vt (Reg; c. i. aluatul de pâine dospit) A pregăti pentru copt, rupând bucăți și dându-le forma dorită.

zvârcoli vr [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 291 / V: (îvr) ~rgoli, (înv) svâcoli, svâlc~ / S și: sv~ / Pzi: ~lesc, zvârcol / E: bg връгоия] 1 A se zbuciuma (5). 2 A se răsuci continuu în timpul somnului (din cauza unei stări fizice sau psihice chinuitoare) Si: a se frământa, a se neliniști, a se pârpăli, (reg) a se cioșmoli. 3 (Pex) A se învârti încolo și încoace Si: a se agita. 4 (Fig) A se zbuciuma (2).

zvîrcoli vb. IV. refl. 1 A se zbate, a se răsuci, a face mișcări bruște, violente (de durere sau pentru a scăpa, a se elibera). Se zvîrcolea ca o șopîrlă călcată pe cap (CAR.). ◊ Expr. A se zvîrcoli ca în gură de șarpe v. gură. ♦ A se întoarce de pe o parte pe alta (în așternut) (din cauza unei stări fizice sau psihice chinuitoare). Se zvîrcolea în patul lui (SADOV.). ♦ Ext. A se învîrti încoace și încolo (de neastîmpăr); a nu-și găsi locul. 2 Fig. A-și pierde liniștea agitîndu-se; a se zbuciuma, a se frămînta sufletește. Tot ținutul s-a zvîrcolit într-o năvală de vești (POPA). • prez.ind. -esc. și svîrcoli, zvîrgoli vb. IV. /<bg. въркалям.

ZVÎRCOLÍ, zvîrcolesc, vb. IV. Refl. A se zbate, a face mișcări spasmodice. Începură să se împiedice de trupuri căzute, unele înțepenite, altele care încă se zvîrcoleau. PAS, Z. IV 86. Capul cerbului, zvîrcolindu-se dureros, striga cu jale. CREANGĂ, P. 226. ◊ Fig. [Fagii] se zvîrcoleau în suflarea vîntului, își făceau semne unul altuia cu crengile. DUMITRIU, N. 187. Limbile de flăcări țîșneau, se zvîrcoleau, se împleteau neîncetat ca niște șerpi. REBREANU, R. II 105. Deodată, ca un șarpe de foc se zvîrcolește în nori, ș-un tunet groaznic zguduie cuprinsul. VLAHUȚĂ, O. A. II 155. (Tranz.) Sălciile își zvîrcoleau frunzișul deasupra apei. C. PETRESCU, S. 28. ♦ A se răsuci (în așternut), a se întoarce de pe o parte pe alta fără a-și găsi locul (din cauza unei stări fizice sau psihice chinuitoare). Se zvîrcoli neliniștită. Îi era prea cald cu atîtea pături. DUMITRIU, N. 134. Toată noaptea a vorbit într-aiurea și te-a chemat. Toată noaptea s-a zvîrcolit în pînzele patului. GALACTION, O. I 77. În arșița cea dogoritoare a zilei văzu aproape de pădure un țințar zvîrcolindu-se în nisipul cel fierbinte. EMINESCU, N. 19. Fig. Ideea se zvîrcolea în sufletul lui, dar nu izbutea să se înfăptuiască pe hîrtie. REBREANU, I. 103. Tot ținutul s-a zvîrcolit într-o năvală de vești, care de care mai năbădăioasă. POPA, V. 187. ♦ A se frămînta, a se zbuciuma, a se agita. Grecul se zvîrcolea de ciudă; dar n-avea ce face. CONTEMPORANUL, VII 117. ♦ A se mișca cu vioiciune încoace și încolo. Erau unsprezece bursucei, cari se zvîrcoleau, chițăind. subt ugerul mamei. ODOBESCU, S. III 42. – Variante: zvîrgolí (SBIERA, P. 82), vîrcolí (GANE, N. II 67), svilcolí (NEGRUZZI, S. II 165) vb. IV.

ZVÎRGOLÍ vb. IV. v. zvîrcoli.

ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice. ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo (de neastâmpăr); a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa. – Comp. bg. vărgaljam.

A SE ZVÂRCOLÍ mă ~ésc intranz. 1) A face mișcări bruște și convulsive (din cauza unor dureri puternice sau pentru a scăpa dintr-o strânsoare); a se zbate; a se smuci. 2) A se răsuci în așternut de neliniște. 3) A se mișca încolo și încoace (de neastâmpăr); a nu sta locului; a se frământa; a se agita. 4) fig. A fi cuprins de zbucium; a se agita cu violență; a se neliniști; a se zbuciuma; a se îngrijora; a se frământa. /<bulg. vărgaljan

svârcolì v. a se suci, a se sbate de durere: se svârcolește ca un șarpe. [Cf. slovean SVRĬETI, a suci, și ocol (cf. rotocol)].

vârcolì v. a se svârcoli; se vârcolia în brațele mele NEGR. [Tras din vârcol, învârtejire: origină necunoscută].

zvîrcolésc și (nord) vîrc- (mă) v. refl. (d. vîrcol. Cp. și cu ung. vergödni, a. î.). Mă zbat, mă răsucesc de durere orĭ ca să scap de unde-s prins. În Trans. și zvîrg-, la Dos. vîrg-.

arată toate definițiile

Intrare: zvârcolit
zvârcolit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zvârcoli
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zvârcoli
  • zvârcolire
  • zvârcolit
  • zvârcolitu‑
  • zvârcolind
  • zvârcolindu‑
singular plural
  • zvârcolește
  • zvârcoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zvârcolesc
(să)
  • zvârcolesc
  • zvârcoleam
  • zvârcolii
  • zvârcolisem
a II-a (tu)
  • zvârcolești
(să)
  • zvârcolești
  • zvârcoleai
  • zvârcoliși
  • zvârcoliseși
a III-a (el, ea)
  • zvârcolește
(să)
  • zvârcolească
  • zvârcolea
  • zvârcoli
  • zvârcolise
plural I (noi)
  • zvârcolim
(să)
  • zvârcolim
  • zvârcoleam
  • zvârcolirăm
  • zvârcoliserăm
  • zvârcolisem
a II-a (voi)
  • zvârcoliți
(să)
  • zvârcoliți
  • zvârcoleați
  • zvârcolirăți
  • zvârcoliserăți
  • zvârcoliseți
a III-a (ei, ele)
  • zvârcolesc
(să)
  • zvârcolească
  • zvârcoleau
  • zvârcoli
  • zvârcoliseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zvârgoli
  • zvârgolire
  • zvârgolit
  • zvârgolitu‑
  • zvârgolind
  • zvârgolindu‑
singular plural
  • zvârgolește
  • zvârgoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zvârgolesc
(să)
  • zvârgolesc
  • zvârgoleam
  • zvârgolii
  • zvârgolisem
a II-a (tu)
  • zvârgolești
(să)
  • zvârgolești
  • zvârgoleai
  • zvârgoliși
  • zvârgoliseși
a III-a (el, ea)
  • zvârgolește
(să)
  • zvârgolească
  • zvârgolea
  • zvârgoli
  • zvârgolise
plural I (noi)
  • zvârgolim
(să)
  • zvârgolim
  • zvârgoleam
  • zvârgolirăm
  • zvârgoliserăm
  • zvârgolisem
a II-a (voi)
  • zvârgoliți
(să)
  • zvârgoliți
  • zvârgoleați
  • zvârgolirăți
  • zvârgoliserăți
  • zvârgoliseți
a III-a (ei, ele)
  • zvârgolesc
(să)
  • zvârgolească
  • zvârgoleau
  • zvârgoli
  • zvârgoliseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vârcoli
  • vârcolire
  • vârcolit
  • vârcolitu‑
  • vârcolind
  • vârcolindu‑
singular plural
  • vârcolește
  • vârcoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vârcolesc
(să)
  • vârcolesc
  • vârcoleam
  • vârcolii
  • vârcolisem
a II-a (tu)
  • vârcolești
(să)
  • vârcolești
  • vârcoleai
  • vârcoliși
  • vârcoliseși
a III-a (el, ea)
  • vârcolește
(să)
  • vârcolească
  • vârcolea
  • vârcoli
  • vârcolise
plural I (noi)
  • vârcolim
(să)
  • vârcolim
  • vârcoleam
  • vârcolirăm
  • vârcoliserăm
  • vârcolisem
a II-a (voi)
  • vârcoliți
(să)
  • vârcoliți
  • vârcoleați
  • vârcolirăți
  • vârcoliserăți
  • vârcoliseți
a III-a (ei, ele)
  • vârcolesc
(să)
  • vârcolească
  • vârcoleau
  • vârcoli
  • vârcoliseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • svârcoli
  • svârcolire
  • svârcolit
  • svârcolitu‑
  • svârcolind
  • svârcolindu‑
singular plural
  • svârcolește
  • svârcoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • svârcolesc
(să)
  • svârcolesc
  • svârcoleam
  • svârcolii
  • svârcolisem
a II-a (tu)
  • svârcolești
(să)
  • svârcolești
  • svârcoleai
  • svârcoliși
  • svârcoliseși
a III-a (el, ea)
  • svârcolește
(să)
  • svârcolească
  • svârcolea
  • svârcoli
  • svârcolise
plural I (noi)
  • svârcolim
(să)
  • svârcolim
  • svârcoleam
  • svârcolirăm
  • svârcoliserăm
  • svârcolisem
a II-a (voi)
  • svârcoliți
(să)
  • svârcoliți
  • svârcoleați
  • svârcolirăți
  • svârcoliserăți
  • svârcoliseți
a III-a (ei, ele)
  • svârcolesc
(să)
  • svârcolească
  • svârcoleau
  • svârcoli
  • svârcoliseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • svilcoli
  • svilcolire
  • svilcolit
  • svilcolitu‑
  • svilcolind
  • svilcolindu‑
singular plural
  • svilcolește
  • svilcoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • svilcolesc
(să)
  • svilcolesc
  • svilcoleam
  • svilcolii
  • svilcolisem
a II-a (tu)
  • svilcolești
(să)
  • svilcolești
  • svilcoleai
  • svilcoliși
  • svilcoliseși
a III-a (el, ea)
  • svilcolește
(să)
  • svilcolească
  • svilcolea
  • svilcoli
  • svilcolise
plural I (noi)
  • svilcolim
(să)
  • svilcolim
  • svilcoleam
  • svilcolirăm
  • svilcoliserăm
  • svilcolisem
a II-a (voi)
  • svilcoliți
(să)
  • svilcoliți
  • svilcoleați
  • svilcolirăți
  • svilcoliserăți
  • svilcoliseți
a III-a (ei, ele)
  • svilcolesc
(să)
  • svilcolească
  • svilcoleau
  • svilcoli
  • svilcoliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zvârcoli zvârgoli vârcoli svârcoli svilcoli

  • 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: zbate attach_file 6 exemple
    exemple
    • Începură să se împiedice de trupuri căzute, unele înțepenite, altele care încă se zvîrcoleau. PAS, Z. IV 86.
      surse: DLRLC
    • Capul cerbului, zvîrcolindu-se dureros, striga cu jale. CREANGĂ, P. 226.
      surse: DLRLC
    • figurat [Fagii] se zvîrcoleau în suflarea vîntului, își făceau semne unul altuia cu crengile. DUMITRIU, N. 187.
      surse: DLRLC
    • figurat Limbile de flăcări țîșneau, se zvîrcoleau, se împleteau neîncetat ca niște șerpi. REBREANU, R. II 105.
      surse: DLRLC
    • figurat Deodată, ca un șarpe de foc se zvîrcolește în nori, ș-un tunet groaznic zguduie cuprinsul. VLAHUȚĂ, O. A. II 155.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv figurat Sălciile își zvîrcoleau frunzișul deasupra apei. C. PETRESCU, S. 28.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: întoarce attach_file 5 exemple
      exemple
      • Se zvîrcoli neliniștită. Îi era prea cald cu atîtea pături. DUMITRIU, N. 134.
        surse: DLRLC
      • Toată noaptea a vorbit într-aiurea și te-a chemat. Toată noaptea s-a zvîrcolit în pînzele patului. GALACTION, O. I 77.
        surse: DLRLC
      • În arșița cea dogoritoare a zilei văzu aproape de pădure un țînțar zvîrcolindu-se în nisipul cel fierbinte. EMINESCU, N. 19.
        surse: DLRLC
      • figurat Ideea se zvîrcolea în sufletul lui, dar nu izbutea să se înfăptuiască pe hîrtie. REBREANU, I. 103.
        surse: DLRLC
      • figurat Tot ținutul s-a zvîrcolit într-o năvală de vești, care de care mai năbădăioasă. POPA, V. 187.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. prin extensiune A se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: învârti attach_file un exemplu
        exemple
        • Erau unsprezece bursucei, cari se zvîrcoleau, chițăind. subt ugerul mamei. ODOBESCU, S. III 42.
          surse: DLRLC
  • 2. figurat A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: agita frământa zbuciuma attach_file un exemplu
    exemple
    • Grecul se zvîrcolea de ciudă; dar n-avea ce face. CONTEMPORANUL, VII 117.
      surse: DLRLC

etimologie: