5 definiții pentru zvârcol


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZVẤRCOL s. n. (Rar) Zbatere, zvâcnet, clocot, frământare continuă. – Din zvârcoli (derivat regresiv).

ZVẤRCOL s. n. (Rar) Zbatere, zvâcnet, clocot, frământare continuă. – Din zvârcoli (derivat regresiv).

ZVẤRCOL s. n. Zvâcnet, clocot. – Postverbal al lui zvârcoli.

ZVÎ́RCOL s. n. Zvîrcolire, clocot, zvîcnet. Manlache a amețit în zvîrcolul sîngelui și s-a făcut ca un iaz uriaș care își prăbușește iezătura. POPA, V. 346.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: zvârcol
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zvârcol
  • zvârcolul
  • zvârcolu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • zvârcol
  • zvârcolului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zvârcol

etimologie: