ZVÂCNET, zvâcnete, s. n. Zvâcnire; tremur, tresărire. – Zvâcni + suf. -et.

zvâcnet sn [At: SLAVICI, N. I, 340 / S și: sv~ / Pl: ~e / E: zvâcni + -et] 1-2 (Rar) Zvâcneală (1-2). 3 Mișcare precipitată, bruscă, ușoară, repetată și involuntară a corpului sau a unei părți a lui, provocată de un stimul fizic sau emoțional Si: smuceală, smucire, smucit, smucitură, tremur, tresărire, zvâcnire (4), (rar) zvâcnit¹ (3), zvâcnitură (4), (reg) zbocoteală, (îrg) zbocotire (3).

ZVÂCNET, zvâcnete, s. n. Zvâcnire; tremur, tresărire. – Zvâcni + suf. -et.

ZVÂCNET ~e n. Bătaie accelerată sau neregulată a inimii, a tâmplelor sau a pulsului; zvâcnitură; palpitație. /a zvâcni + suf. ~et

svâcnet sn vz zvâcnet

zvîcnet s.n. Zvîcnire; tremur, tresărire. Stătu o secundă în prag, salutînd cu un zvîcnet al capului (GALAN). • pl. -e. /zvîcni + -et.

ZVÎCNET, zvicnete, s. n. 1. Zvîcnire. Surorile s-au îmbrățișat și au rămas așa, mute, cu tîmplele apropiate în Scelași zvîcnet al sîngelui. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 181. Simțea că zvîcnetele și durerile i se alină și capul se luminează. SLAVICI, N. I 340. 2. Tremur, tresărire; zvîcnire. Te-a tras după el strîngindu-ți mîna în palma lui caldă și umezită, care zvîcnea din cînd în cînd. Zvîcnetul acesta a fost pentru tine pricină de neliniște. PAS, Z. I 229. Un zvîcnet, un sughiț scurta întins pe spate și a rămas așa, acolo, cu ochii deschiși mari spre cer. POPA, V. 350.

ZVÎCNET, zvîcnete, s. n. Zvîcnire; tremur, tresărire. – Din zvîcni + suf. -et.

zvâcnet s. n., pl. zvâcnete

zvâcnet s. n., pl. zvâcnete

zvâcnet s. n., pl. zvâcnete

ZVÂCNET s. v. palpitație.

ZVÎCNET s. bătaie, palpitare, palpitație, pulsație, ticăit, tresărire, zbatere, zvîcneală, zvîcnire, zvîcnit, zvîcnitură, (rar) tresăritură, (înv.) palpit, răsăritură, săltare. (~ al inimii.)