2 intrări

61 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zuvelca v vz sufleca

SUFLECÁ, suflec, vb. I. Tranz. A îndoi, a răsuci în sus marginile unui obiect de îmbrăcăminte, de obicei mânecile sau poalele (pentru a le feri de apă sau pentru a fi mai liber în mișcări); a sumete. ◊ Refl. Se suflecă la mâneci.Lat. *subfollicare.

ZAVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZĂVÉLCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în față și alta în spate, ca fustă. [Var.: zăvélcă, zovélcă, zivélcă, zuvélcă, zevélcă s. f.] – Cf. bg. zavivka.

ZEVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZIVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZOVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZUVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

jave sf vz zăvelcă[1] modificată

  1. În original trimitere la zavelcă care este ea însăși trimitere. Varianta nu figurează la intrarea principală. — LauraGellner

sufleca [At: ANON. CAR. / V: (îvp) ~fulca, (îrg) suvulca, (reg) ciuflica, săfulca, sivâlca, sovulca, ~lica, ~luca, ~lulca, sulfuca, sulvuca, supleca, suvâlca, suvolca, zuvelca / Pzi: suflec / E: ml subfollicare cf și lat supplicare] 1 vtr (C. i. extremitățile unor obiecte de îmbrăcăminte sau ale unor părți ale acestora, de obicei, mâneci, poale) A îndoi (de câteva ori), a răsuci, a răsfrânge, făcând să stea mai sus etc., pentru a nu se uda, pentru a nu se murdări, pentru a da libertate în mișcări etc. Si: a ridica, a sumete, (pop) a supune, (reg) a sumeca, a sumeteca. 2 vt (Reg; îe) A-și ~lica mucii A reține, inspirând puternic, pe nas, mucozitățile Si: (pop) a-și trage mucii 3 vr (Ban; Trs) A se smiorcăi (2).

zăvelcă sf [At: POLIZU / V: (reg) zav~1, zev~, ziv~, zâv~, zov~, zuv~ / S și: suv~ / Pl: ~lci / E: ns cf bg завелца] (Reg) 1 Zodie1 (1). 2 (Csnp) Țesătură țărănească. 3 Bucată de pânză de sac cu care băcițele își înfășoară picioarele atunci când mulg oile. 4 (Îf zuvelcă) Melodie populară nedefinită mai îndeaproape.

zăvelcă s.f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, decorate cu alesături sau cu broderii, care se poartă una în față și alta în spate, ca fustă. O femeie durdulie, îmbrăcată cu iie și zăvelcă (CA. PETR.). • pl. -ci. și zavelcă, zevelcă s.f. /<bg. завивка.

SUFLECÁ, súflec, vb. I. Tranz. A îndoi, a răsuci în sus marginile unui obiect de îmbrăcăminte, de obicei mânecile sau poalele (pentru a le feri de apă sau pentru a fi mai liber în mișcări); a sumete. ◊ Refl. Se suflecă la mâneci. – Din lat. *subfollicare.

ZĂVÉLCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în față și alta în spate, ca fustă. [Var.: zavélcă, zevélcă, zivélcă, zovélcă, zuvélcă s. f.] – Cf. bg. zavivka.

SUFLECÁ, súflec, vb. I. Tranz. A îndoi, a răsuci, a răsfrînge mînecile sau poalele unui obiect de îmbrăcăminte (pentru a se feri de apă sau a fi mai liber în mișcări); a sumete. Își suflecă tata mînecele, începe să taie copacii de la rădăcină. STANCU, D. 142. Își suflecă mînecele, ațîță focul și s-apucă de făcut bucate. CREANGĂ, P. 29. ◊ (Rar, prin analogie) Altu-și suflecă musteața pentru rumîna-i vecină. CONTEMPORANUL, v 428. ◊ Refl. (Despre persoane care își sumet mînecile) Cînd se înălța zvonul cel mare al ieșirii roiului, se sufleca, își vîra mînile și obrazul în apă rece și dădea fuga după roiniță. SADOVEANU, P. M. 50. – Variante: (regional) suflicá (ȘEZ. III 5), sufulcá (DAN, U. 78, BIBICESCU, P. P. 293) vb. I.

ZĂVÉLCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare din cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă la țară ca fustă. V. fotă. Le ieși înainte, împreună cu soția lui, o femeie durdulie îmbrăcată cu ie și zăvelcă, dar cu maramă de mătase. CAMIL PETRESCU, O. II 176. De-a lungul prispelor atîrnă... cămăși înflorite, scurteici și zăvelci cusute cu fluturi. VLAHUȚĂ, R. P. 64. – Variante: (regional) zevélcă (MACEDONSKI, O. I 10), zivélcă (MAT. FOLK. 442), zuvélcă (ib. 314, TEODORESCU, P. P. 334), zavélcă s. f.

ZĂVÉLCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în față și alta în spate. [Var.: zavélcă, zovélcă, zivélcă, zuvélcă s. f.] – Comp. bg. zavivka.

A SE SUFLECÁ mă súflec intranz. (despre persoane) A-și sufleca marginile îmbrăcămintei. /<lat. suffolicare

A SUFLECÁ súflec tranz. (marginile îmbrăcămintei) A îndoi în sus (pentru protecție sau comoditate); a sumete. ~ pantalonii. [Sil. su-fle-] /<lat. suffolicare

ZĂVÉLCĂ ~ci f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare (în dungi sau brodate), purtate la țară, în loc de fustă. /cf. bulg. zavivka

suflecà v. a ridica îndoind: a-și sufleca mânecile. [Și sufulcà: dintr’un lat. *SUFFOLLICARE, a face asemenea unei foale].

zavelcă (zevelcă) f. fotă dublă (în Oltenia). [Tras din slav. ZAVITI, a înfășura].

súflec și (Mold. sud) súplic, a -ecá v. tr. (lat. súp-plico, -plicáre, a pleca dedesupt. V. plec, plic). îndoi marginea mîniciĭ orĭ a pantalonilor saŭ poalele uneĭ mantale orĭ ale uneĭ rochiĭ ca să evit murdărirea: cu mînicile suflecate (GrN. 299). – Part. și suflucat (Maram.), sufulcat (Trans.) și suvulcat. Și zuvelcat (din *sufelcat, infl. de zuvelcă, zavelcă). V. sumet.

zavélcă, ză- și zu- f., pl. ĭ (bg. zavivka, învălitoare, d. zavivam, învălesc, învălătucesc; vsl. za-viti, a învălătuci). Vest. Prestelcă, pestelcă brodată, fota din ainte. V. vîlnic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sufleca (a ~) (su-fle-) vb., ind. prez. 3 suflecă

zăvelcă (pop.) s. f., g.-d. art. zăvelcii; pl. zăvelci

suflecá vb. (sil. -fle-), ind. prez. 1 sg. súflec, 3 sg. și pl. súflecă; conj. prez. 3 sg. și pl. súflece

zăvélcă s. f., g.-d. art. zăvélcii; pl. zăvélci

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUFLECÁ vb. a îndoi, a răsfrânge, a ridica, a sumete, a trage, (reg.) a sumeca, a supune, (prin Munt. și Dobr.) a sumeteca. (A-și ~ mânecile cămășii.)

ZĂVÉLCĂ s. v. catrință, fotă.

SUFLECA vb. a îndoi, a răsfrînge, a ridica, a sumete, a trage, (reg.) a sumeca, a supune, (prin Munt. și Dobr.) a sumeteca. (A-și ~ mînecile cămășii.)

zăvelcă s. v. CATRINȚĂ. FOTĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

suflecá (-c, át), vb. – A îndoi mînecile sau poalele, a sumete. – Der. Mold. supleca, suplica, Maram. suflucat, Trans. sufulcat, suvulcat, Munt., Olt., suvelcat, zuvelcat. Origine incertă. Der. admisă în general din lat. *suffǒllĭcāre „a se plia ca foalele” < fǒllis (Pușcariu, ZRPh., XXVII, 742; Pușcariu 1678; REW 8432; Tiktin; Candrea) nu satisface semantic și prezintă dificultăți fonetice, cf. înfulica.Der. din lat. supplĭcāre (Cihac, I, 209; Ascoli, Archiv. glott it., X, 7, 467; G. Meyer, IF, III, 72; Densusianu, Rom., XXXIII, 287; Philippide, Principii, 158) este mai potrivită semantic, cf. dŭplĭcāre, dar prezintă incovenientul provenienței fl < pl. Var. suplica, citată de Scriban ca provenind din sudul Mold., ar arăta că acest schimb este modern, și datorat negreșit unei analogii, la fel cum ultimele var. indică clar o contaminare cu zavelcă „fotă”, v. aici (Giuglea, LL, II, 54, derivă suvulca din lat. *subvolvĭcāre). Supleca apare la Dosoftei și Cantemir cu sensul de „a înjosi, a supune”, care se potrivește cu ideea de „a sufleca”, cf. sumete „a sufleca” față de sp. someter. După Iordan, ZRPh., XVII, 717 (cf. REW 8432), din lat. suffulcῑre.

zavélcă (-ci), s. f. – Șorț popular. – Var. zăvelcă, zevelcă, zuvelcă, suvelcă. Origine incertă. Din sl. zaviti „a înfășura” (Cihac, II, 470) sau din bg. zavirka (Tiktin; Rosetti, III, 46), zaverka (Candrea), zavievka (Scriban) este dificil fonetic. După Conev 84, din bg. zavijalka. În Olt. și Trans.

ZĂVÉLCĂ, zăvélci, s. f. (Olt., Trans.) ~. (din sl. zaviti sau bg. zavirka, zaverka sau bg. zavijalka)

Intrare: sufleca
  • silabație: su-fle-ca info
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sufleca
  • suflecare
  • suflecat
  • suflecatu‑
  • suflecând
  • suflecându‑
singular plural
  • suflecă
  • suflecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • suflec
(să)
  • suflec
  • suflecam
  • suflecai
  • suflecasem
a II-a (tu)
  • sufleci
(să)
  • sufleci
  • suflecai
  • suflecași
  • suflecaseși
a III-a (el, ea)
  • suflecă
(să)
  • suflece
  • sufleca
  • suflecă
  • suflecase
plural I (noi)
  • suflecăm
(să)
  • suflecăm
  • suflecam
  • suflecarăm
  • suflecaserăm
  • suflecasem
a II-a (voi)
  • suflecați
(să)
  • suflecați
  • suflecați
  • suflecarăți
  • suflecaserăți
  • suflecaseți
a III-a (ei, ele)
  • suflecă
(să)
  • suflece
  • suflecau
  • sufleca
  • suflecaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zuvelca
  • zuvelcare
  • zuvelcat
  • zuvelcatu‑
  • zuvelcând
  • zuvelcându‑
singular plural
  • zuvelcă
  • zuvelcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zuvelc
(să)
  • zuvelc
  • zuvelcam
  • zuvelcai
  • zuvelcasem
a II-a (tu)
  • zuvelci
(să)
  • zuvelci
  • zuvelcai
  • zuvelcași
  • zuvelcaseși
a III-a (el, ea)
  • zuvelcă
(să)
  • zuvelce
  • zuvelca
  • zuvelcă
  • zuvelcase
plural I (noi)
  • zuvelcăm
(să)
  • zuvelcăm
  • zuvelcam
  • zuvelcarăm
  • zuvelcaserăm
  • zuvelcasem
a II-a (voi)
  • zuvelcați
(să)
  • zuvelcați
  • zuvelcați
  • zuvelcarăți
  • zuvelcaserăți
  • zuvelcaseți
a III-a (ei, ele)
  • zuvelcă
(să)
  • zuvelce
  • zuvelcau
  • zuvelca
  • zuvelcaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sufulca
  • sufulcare
  • sufulcat
  • sufulcatu‑
  • sufulcând
  • sufulcându‑
singular plural
  • sufulcă
  • sufulcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sufulc
(să)
  • sufulc
  • sufulcam
  • sufulcai
  • sufulcasem
a II-a (tu)
  • sufulci
(să)
  • sufulci
  • sufulcai
  • sufulcași
  • sufulcaseși
a III-a (el, ea)
  • sufulcă
(să)
  • sufulce
  • sufulca
  • sufulcă
  • sufulcase
plural I (noi)
  • sufulcăm
(să)
  • sufulcăm
  • sufulcam
  • sufulcarăm
  • sufulcaserăm
  • sufulcasem
a II-a (voi)
  • sufulcați
(să)
  • sufulcați
  • sufulcați
  • sufulcarăți
  • sufulcaserăți
  • sufulcaseți
a III-a (ei, ele)
  • sufulcă
(să)
  • sufulce
  • sufulcau
  • sufulca
  • sufulcaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • suflica
  • suflicare
  • suflicat
  • suflicatu‑
  • suflicând
  • suflicându‑
singular plural
  • suflică
  • suflicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • suflic
(să)
  • suflic
  • suflicam
  • suflicai
  • suflicasem
a II-a (tu)
  • suflici
(să)
  • suflici
  • suflicai
  • suflicași
  • suflicaseși
a III-a (el, ea)
  • suflică
(să)
  • suflice
  • suflica
  • suflică
  • suflicase
plural I (noi)
  • suflicăm
(să)
  • suflicăm
  • suflicam
  • suflicarăm
  • suflicaserăm
  • suflicasem
a II-a (voi)
  • suflicați
(să)
  • suflicați
  • suflicați
  • suflicarăți
  • suflicaserăți
  • suflicaseți
a III-a (ei, ele)
  • suflică
(să)
  • suflice
  • suflicau
  • suflica
  • suflicaseră
Intrare: zăvelcă
zăvelcă substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăvelcă
  • zăvelca
plural
  • zăvelci
  • zăvelcile
genitiv-dativ singular
  • zăvelci
  • zăvelcii
plural
  • zăvelci
  • zăvelcilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zavelcă
  • zavelca
plural
  • zavelci
  • zavelcile
genitiv-dativ singular
  • zavelci
  • zavelcii
plural
  • zavelci
  • zavelcilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zevelcă
  • zevelca
plural
  • zevelci
  • zevelcile
genitiv-dativ singular
  • zevelci
  • zevelcii
plural
  • zevelci
  • zevelcilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zivelcă
  • zivelca
plural
  • zivelci
  • zivelcile
genitiv-dativ singular
  • zivelci
  • zivelcii
plural
  • zivelci
  • zivelcilor
vocativ singular
plural
zâvelcă substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zâvelcă
  • zâvelca
plural
  • zâvelci
  • zâvelcile
genitiv-dativ singular
  • zâvelci
  • zâvelcii
plural
  • zâvelci
  • zâvelcilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zovelcă
  • zovelca
plural
  • zovelci
  • zovelcile
genitiv-dativ singular
  • zovelci
  • zovelcii
plural
  • zovelci
  • zovelcilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zuvelcă
  • zuvelca
plural
  • zuvelci
  • zuvelcile
genitiv-dativ singular
  • zuvelci
  • zuvelcii
plural
  • zuvelci
  • zuvelcilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jave
  • javeca
plural
  • javeci
  • javecile
genitiv-dativ singular
  • javeci
  • javecii
plural
  • javeci
  • javecilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sufleca, suflecverb

  • 1. A îndoi, a răsuci în sus marginile unui obiect de îmbrăcăminte, de obicei mânecile sau poalele (pentru a le feri de apă sau pentru a fi mai liber în mișcări). DEX '09 DEX '98 NODEX
    sinonime: sumete antonime: desufleca
    • format_quote Își suflecă tata mînecele, începe să taie copacii de la rădăcină. STANCU, D. 142. DLRLC
    • format_quote Își suflecă mînecele, ațîță focul și s-apucă de făcut bucate. CREANGĂ, P. 29. DLRLC
    • format_quote rar prin analogie Altu-și suflecă musteața pentru rumîna-i vecină. CONTEMPORANUL, v 428. DLRLC
    • format_quote reflexiv Se suflecă la mâneci. DEX '09 DEX '98
    • format_quote reflexiv (Despre persoane care își sumet mânecile) Cînd se înălța zvonul cel mare al ieșirii roiului, se sufleca, își vîra mînile și obrazul în apă rece și dădea fuga după roiniță. SADOVEANU, P. M. 50. DLRLC
etimologie:

zăvelcă, zăvelcisubstantiv feminin

  • 1. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în față și alta în spate, ca fustă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Le ieși înainte, împreună cu soția lui, o femeie durdulie îmbrăcată cu ie și zăvelcă, dar cu maramă de mătase. CAMIL PETRESCU, O. II 176. DLRLC
    • format_quote De-a lungul prispelor atîrnă... cămăși înflorite, scurteici și zăvelci cusute cu fluturi. VLAHUȚĂ, R. P. 64. DLRLC
  • 2. Zodie. MDA2
    sinonime: zodie
  • 3. probabil Țesătură țărănească. MDA2
  • 4. Bucată de pânză de sac cu care băcițele își înfășoară picioarele atunci când mulg oile. MDA2
  • 5. (În forma zuvelcă) Melodie populară nedefinită mai îndeaproape. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.