12 definiții pentru zurbalâc zorbalic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZURBALẤC, zurbalâcuri, s. n. (Înv. și pop.) Luptă, harță. ♦ Revoltă, răscoală. – Din tc. zorbalik.

zurbalâc sn [At: NECULCE, L. 158 / V: (îvr) zor~, (reg) ~lic / Pl: ~uri / E: tc zorbalik] 1 (Înv) Răzvrătire. 2 (Îvr; îf zorbalâc; îe) A ridica ~ A se răzvrăti. 3 (Îvp) Ceartă (zgomotoasă). 4 (Pex) Luptă.

ZURBALẤC, zurbalâcuri, s. n. (Pop.) Luptă, harță. ♦ Revoltă, răscoală. – Din tc. zorbalık.

ZURBALẤC, zurbalâcuri, s. n. (Pop.) Luptă, harță. ♦ Revoltă, răscoală. – Tc. zorbalik.

ZURBALÎ́C, zurbalîcuri, s. n. (Învechit și arhaizant) Luptă, harță. Să-mi aleg d-un cal porumb, Lung în trup și scurt în gît, Cum e bun de zurbalîc Și vrednic de haiducit. ȘEZ. XII 72. ♦ Rebeliune, revoltă, răscoală. Un necunoscut a pus pe hîrtie... cîteva fapte dintre anii 1819 și 1821, privitoare la «zurbalîcul» de supt Scarlat Calimah. IORGA, L. II 77.

zurbalî́c n., pl. urĭ (din maĭ raru zorbalic, revoltă, la Beld. 2529 și în Serbia, d. turc. zorbalyk). Fam. Zurba, gîlceavă, scandal.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zurbalấc (înv., pop.) s. n., pl. zurbalấcuri

zurbalâc s. n., pl. zurbalâcuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZURBALÂC s. v. răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă.

zurbalîc s. v. RĂSCOALĂ. RĂSCULARE. RĂZMERIȚĂ. RĂZVRĂTIRE[1]. REBELIUNE. REVOLTĂ. corectată

  1. în original RĂVRĂTIRE Ladislau Strifler
Intrare: zurbalâc
zurbalâc substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zurbalâc
  • zurbalâcul
  • zurbalâcu‑
plural
  • zurbalâcuri
  • zurbalâcurile
genitiv-dativ singular
  • zurbalâc
  • zurbalâcului
plural
  • zurbalâcuri
  • zurbalâcurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zorbalic
  • zorbalicul
  • zorbalicu‑
plural
  • zorbalicuri
  • zorbalicurile
genitiv-dativ singular
  • zorbalic
  • zorbalicului
plural
  • zorbalicuri
  • zorbalicurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zurbalâc zorbalic

etimologie: