2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zulea sf [At: BUL. FIL. IV, 130 / Pl: ~eli / E: zuli + -eală] (Arg) 1 Furt1 (1). 2 (Îe) A face ~ A fura (1).

zulea s.f. (arg.) Furt. • pl. -eli. /zuli + -eală.

zu sf [At: BUL. FIL. 204 / Pl: ? / E: tc zula] (Arg) 1 Înșelăciune la împărțeala prăzii între doi hoți. 2 (Îe) A face ~ A-și înșela tovarășul de hoție la împărțirea prăzii. 3 (Îe) A face ~ A fura (1).

zu s.f. (arg.) Înșelăciune la împărțirea prăzii între doi hoți ◊ Loc.vb. A face zulă = a) a înșela (tovarășul de hoție); b) a fura. • /<tc. zula.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zúlă s. f. – În expresia a face zulă, a fura. Origine necunoscută. Este cuvînt de Arg., ca și der. zuli, vb. (a fura). Chiar dacă semantismul este obscur, cum se întîmplă adesea cu metaforele argotice, este posibil să fie vorba de același cuvînt zulie „gelozie”, v. aici; uneori acesta apare (de ex. la Gane) cu forma zulă.

ZÚLĂ s. f. (Argou) În expr. A face zulă = A fura. (etim. controv., posib. din zulie)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

zuleală, zuleli s. f. v. zulă.

a da cu jula / cu racu’ / cu zula expr. a fura.

a face zulă expr. (intl., înv.) a-și înșela complicele la împărțirea prăzii.

zulă, zule s. f. furt, hoție.

Intrare: zuleală
zuleală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zulă
substantiv feminin (F999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zu
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zulea
  • zuleala
plural
  • zuleli
  • zulelile
genitiv-dativ singular
  • zuleli
  • zulelii
plural
  • zuleli
  • zulelilor
vocativ singular
plural