26 de definiții pentru zornăi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZORNĂI, zornăi, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc.; a zăngăni, a zurui, a zorzoi. ◊ Tranz. Își zornăie pintenii.Zor2 + suf. -năi.

ZORNĂI, zornăi, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc.; a zăngăni, a zurui, a zorzoi. ◊ Tranz. Își zornăie pintenii.Zor2 + suf. -năi.

zornăi vi [At: HELIADE, O. I, 317 / V: (rar) ~nâi, (îrg) ~noi, zăr~, zur~, (reg) zâr~, zărnâi / Pzi: zornăi, (îvr) ~esc / E: zor2] 1-2 A zăngăni (1-2). 3 (Mar; îf zurnăi; d. urechi) A țiui.

zornăi vb. IV. 1 intr. (despre obiecte confecționate din metal, din sticlă etc. sau despre părți componente ale unor astfel de obiecte) A produce un zgomot caracteristic cînd se mișcă, se ciocnește de ceva sau cînd este lovit de ceva; (pop.) a zorzoi, a zuzui. Scăpă cele patru chei, cari zornăiră pe pardoseală (DELAVR.). 2 tr. A face să producă un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea, sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc.; a zurui, (pop.) a zorzoi. Se închinară pe rînd, zornăindu-și pintenii (CA. PETR.). • prez.ind. zornăi, (înv., reg.) -iesc. și (înv., reg.) zornoi, zărnăi, zîrnăi vb. IV. /zor2 + -năi.

ZORNĂI, zornăi, vb. IV. Intranz. (Despre obiecte de metal, de sticlă, de os etc.) A produce un sunet caracteristic prin lovire, ciocnire, rostogolire; a răsuna. V. zăngăni, zdrăngăni. Zornăiau galbenii cînd sălta, în zbucium, hora. STANCU, D. 7. Zarurile zornăiau pe masă. CĂLINESCU, E.O. I 25. Mi-a plăcut în jurul meu Să văd flăcăi pe bătătură Și cobza cu isonu-n gură Să-mi zornăie zorind mereu. COȘBUC, P. I 198. Din buzunarele jiletcei atîrnau de o parte și de alta, zornăind, două lanțuri groase cu chei și peceți mulțime. GHICA, S. 502. Și podu cînd trecea, Podu că zornăia. TEODORESCU, P. P. 424. ♦ (Despre oameni, cu un complement instrumental introdus prin prepoziția din) A face să răsune (lovind, ciocnind, etc.) ȘI din pinteni zornăind Să încing o săbioară. TEODORESCU, P. P. 300. ◊ (Fig.) Zornăie din salbe neliniștea livezii. LESNEA, A. 42. ◊ Tranz. Vedeai că-și dă și alte aere cu tine, zornăindu-și banii în buzunar. PAS, Z. I 255. Își zornăi pintenii într-un salut milităresc. VLAHUȚĂ, O. A. III 41.

ZORNĂI, zornăi, vb. IV. Intranz. (Despre obiecte de metal, de sticlă etc.) A produce un zgomot caracteristic prin lovire, ciocnire sau rostogolire. ◊ Tranz. Își zornăi pintenii într-un salut milităresc (VLAHUȚĂ). – Din zor1.

A ZORNĂI zornăi 1. intranz. (despre obiecte de metal sau de sticlă) A produce un zgomot specific la lovire, la cădere sau la rostogolire; a zdrăngăni; a zăngăni; a zurui. 2. tranz. (obiecte de metal sau de sticlă) A face să producă un zgomot la lovire, ciocnire sau rostogolire; a zdrăngăni; a zăngăni; a zurui. /zor + suf. ~năi

zornăì v. a scoate un sunet metalic, a suna cu sgomot: zornăe tambura. [Onomatopee].

zórnăĭ și zornăĭésc, a v. intr. (imit. înrudit cu ung. zördülni, zŏrrenni, zörögni, a zornăi, zúrni, zavarni, a turbura. Cp. cu zuruĭ și zurgalăŭ). Sun (vorbind de lucrurĭ de metal saŭ de sticlă): zornăĭaŭ săbiile și pinteniĭ. V. tr. Soldațiĭ îșĭ zornăĭaŭ săbiile, pinteniĭ. – Și zărnăĭ. Și zúrnuĭ (Ĭorga, Neam. Rom. Pop. 2, 163, și J. Bt. Dat. uĭt. 117). În Serbia zdórnoĭ (după zdrăngănesc). Și zorzo(n)esc (Rar).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zornăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zornăi, 3 zornăie, imperf. 1 zornăiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să zornăi, 3 să zornăie

zornăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zornăi, 3 zornăie, imperf. 3 sg. zornăia; conj. prez. 3 să zornăie

zornăi vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. zornăi, 3 sg. și pl. zornăie, imperf. 3 sg. zornăia

zornăi (ind. prez. 3 sg. și pl. zornăie)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZORNĂI vb. a zăngăni, a zurui, (reg.) a zorzoi. (Lanțurile ~.)

ZORNĂI vb. a zăngăni, a zurui, (reg.) a zorzoi. (Lanțurile ~.)

Intrare: zornăi
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zornăi
  • zornăire
  • zornăit
  • zornăitu‑
  • zornăind
  • zornăindu‑
singular plural
  • zornăie
  • zornăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zornăi
(să)
  • zornăi
  • zornăiam
  • zornăii
  • zornăisem
a II-a (tu)
  • zornăi
(să)
  • zornăi
  • zornăiai
  • zornăiși
  • zornăiseși
a III-a (el, ea)
  • zornăie
(să)
  • zornăie
  • zornăia
  • zornăi
  • zornăise
plural I (noi)
  • zornăim
(să)
  • zornăim
  • zornăiam
  • zornăirăm
  • zornăiserăm
  • zornăisem
a II-a (voi)
  • zornăiți
(să)
  • zornăiți
  • zornăiați
  • zornăirăți
  • zornăiserăți
  • zornăiseți
a III-a (ei, ele)
  • zornăie
(să)
  • zornăie
  • zornăiau
  • zornăi
  • zornăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zurnui
  • zurnuire
  • zurnuit
  • zurnuitu‑
  • zurnuind
  • zurnuindu‑
singular plural
  • zurnuie
  • zurnuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zurnui
(să)
  • zurnui
  • zurnuiam
  • zurnuii
  • zurnuisem
a II-a (tu)
  • zurnui
(să)
  • zurnui
  • zurnuiai
  • zurnuiși
  • zurnuiseși
a III-a (el, ea)
  • zurnuie
(să)
  • zurnuie
  • zurnuia
  • zurnui
  • zurnuise
plural I (noi)
  • zurnuim
(să)
  • zurnuim
  • zurnuiam
  • zurnuirăm
  • zurnuiserăm
  • zurnuisem
a II-a (voi)
  • zurnuiți
(să)
  • zurnuiți
  • zurnuiați
  • zurnuirăți
  • zurnuiserăți
  • zurnuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zurnuie
(să)
  • zurnuie
  • zurnuiau
  • zurnui
  • zurnuiseră
zurnăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zornoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zornâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zârnăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zărnâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zdornăi
  • zdornăire
  • zdornăit
  • zdornăitu‑
  • zdornăind
  • zdornăindu‑
singular plural
  • zdornăie
  • zdornăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zdornăi
(să)
  • zdornăi
  • zdornăiam
  • zdornăii
  • zdornăisem
a II-a (tu)
  • zdornăi
(să)
  • zdornăi
  • zdornăiai
  • zdornăiși
  • zdornăiseși
a III-a (el, ea)
  • zdornăie
(să)
  • zdornăie
  • zdornăia
  • zdornăi
  • zdornăise
plural I (noi)
  • zdornăim
(să)
  • zdornăim
  • zdornăiam
  • zdornăirăm
  • zdornăiserăm
  • zdornăisem
a II-a (voi)
  • zdornăiți
(să)
  • zdornăiți
  • zdornăiați
  • zdornăirăți
  • zdornăiserăți
  • zdornăiseți
a III-a (ei, ele)
  • zdornăie
(să)
  • zdornăie
  • zdornăiau
  • zdornăi
  • zdornăiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zărnăi
  • zărnăire
  • zărnăit
  • zărnăitu‑
  • zărnăind
  • zărnăindu‑
singular plural
  • zărnăie
  • zărnăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zărnăi
(să)
  • zărnăi
  • zărnăiam
  • zărnăii
  • zărnăisem
a II-a (tu)
  • zărnăi
(să)
  • zărnăi
  • zărnăiai
  • zărnăiși
  • zărnăiseși
a III-a (el, ea)
  • zărnăie
(să)
  • zărnăie
  • zărnăia
  • zărnăi
  • zărnăise
plural I (noi)
  • zărnăim
(să)
  • zărnăim
  • zărnăiam
  • zărnăirăm
  • zărnăiserăm
  • zărnăisem
a II-a (voi)
  • zărnăiți
(să)
  • zărnăiți
  • zărnăiați
  • zărnăirăți
  • zărnăiserăți
  • zărnăiseți
a III-a (ei, ele)
  • zărnăie
(să)
  • zărnăie
  • zărnăiau
  • zărnăi
  • zărnăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zornăi, zornăiverb

  • 1. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Zornăiau galbenii când sălta, în zbucium, hora. STANCU, D. 7. DLRLC
    • format_quote Zarurile zornăiau pe masă. CĂLINESCU, E.O. I 25. DLRLC
    • format_quote Mi-a plăcut în jurul meu Să văd flăcăi pe bătătură Și cobza cu isonu-n gură Să-mi zornăie zorind mereu. COȘBUC, P. I 198. DLRLC
    • format_quote Din buzunarele jiletcei atârnau de o parte și de alta, zornăind, două lanțuri groase cu chei și peceți mulțime. GHICA, S. 502.
    • format_quote Și podu când trecea, Podu că zornăia. TEODORESCU, P. P. 424. DLRLC
    • 1.1. (Despre oameni, cu un complement instrumental introdus prin prepoziția din) A face să răsune (lovind, ciocnind, etc.). DLRLC
      • format_quote ȘI din pinteni zornăind Să încing o săbioară. TEODORESCU, P. P. 300. DLRLC
      • format_quote figurat Zornăie din salbe neliniștea livezii. LESNEA, A. 42. DLRLC
      • format_quote tranzitiv Vedeai că-și dă și alte aere cu tine, zornăindu-și banii în buzunar. PAS, Z. I 255. DLRLC
      • format_quote tranzitiv Își zornăi pintenii într-un salut milităresc. VLAHUȚĂ, O. A. III 41. DLRLC
etimologie:
  • Zor (1.) + sufix -năi. DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.