12 definiții pentru zornăitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZORNĂITÚRĂ, zornăituri, s. f. Zornăit. [Pr.: -nă-i-] – Zornăi + suf. -tură.

ZORNĂITÚRĂ, zornăituri, s. f. Zornăit. [Pr.: -nă-i-] – Zornăi + suf. -tură.

zornăitu sf [At: POLIZU / P: ~nă-i~ / V: (îvr) zur~ / E: zornăi + -itură] 1-2 Zăngăneală (1-2).

zornăitu s.f. Zornăit. • sil. -nă-i-. pl. -uri. /zornăi + -tură.

ZORNĂITÚRĂ, zornăituri, s. f. Zornăit. Zornăituri de monede. Zornăituri de pinteni.

ZORNĂITÚRĂ, zornăituri, s. f. Zornăit. – Din zornăi + suf. -(i)tură.

zornăitúră f., pl. ĭ. Zornăĭală, sunet zornăit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zornăitúră (-nă-i-) s. f., g.-d. art. zornăitúrii; pl. zornăitúri

zornăitúră s. f., g.-d. art. zornătúrii; pl. zornăitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZORNĂITÚRĂ s. zăngăneală, zăngănire, zăngănit, zornăială, zornăit, zuruială, zuruit, zuruitură. (~ de lanțuri.)

ZORNĂITU s. zăngăneală, zăngănire, zăngănit, zăngănitură, zornăială, zornăit, zuruială, zurăit, zuruitură, (rar) zornet, (reg.) zurai. (~ de lanțuri.)

Intrare: zornăitură
zornăitură substantiv feminin
  • silabație: zor-nă-i-tu-ră info
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zornăitu
  • zornăitura
plural
  • zornăituri
  • zornăiturile
genitiv-dativ singular
  • zornăituri
  • zornăiturii
plural
  • zornăituri
  • zornăiturilor
vocativ singular
plural

zornăitură

etimologie:

  • Zornăi + sufix -tură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM