2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZORNĂITÓR, -OÁRE, zornăitori, -oare, adj. Care zornăie, care răsună. [Pr.: -nă-i-] – Zornăi + suf. -tor.

ZORNĂITÓR, -OÁRE, zornăitori, -oare, adj. Care zornăie, care răsună. [Pr.: -nă-i-] – Zornăi + suf. -tor.

zornăitor, ~oare a [At: BRĂTESCU-VOINEȘTI, P. 98 / P: ~nă-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: zornăi + -tor] 1-2 Zăngănitor (1-2).

zornăitor, -oare adj. (despre obiecte confecționate din metal, din sticlă etc. sau despre părți componente ale unor astfel de obiecte) Care zornăie. Se aruncă... pe zornăitoarea grămadă de aur (VLAH.). • sil. -nă-i-. pl. -ori, -oare. /zornăi + -tor.

ZORNĂITÓR, -OÁRE, zornăitori, -oare, adj. Care zornăie, care răsună. Surorile mele nu poartă șir de icușari de aur lucitori, sunători, zornăitori; poartă mărgelușe de sticlă colorată, bălțată. STANCU, D. 8. Se aruncă [împăratul] cu fața în jos, ca pe o claie de fin, pe zornăitoarea grămadă de aur. VLAHUȚĂ, O. A. I 216.

ZORNĂITÓR, -OÁRE, zornăitori, -oare, adj. Care zornăie, care răsună. – Din zornăi + suf. -(i)tor.

ZORNĂITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care zornăie; care produce zornăituri; zuruitor; zăngănitor; zdrăngănitor. [Sil. -nă-i-] /a zornăi + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zornăitór (-nă-i-) adj. m., pl. zornăitóri; f. sg. și pl. zornăitoáre

zornăitór adj. m., pl. zornăitóri; f. sg. și pl. zornăitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZORNĂITÓR adj. zăngănitor, zuruitor. (O grămadă de galbeni ~.)

ZORNĂITOR adj. zăngănitor, zuruitor. (O grămadă de galbeni ~.)

Intrare: zornăitoare
zornăitoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zornăitor
zornăitor adjectiv
  • silabație: zor-nă-i-tor
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zornăitor
  • zornăitorul
  • zornăitoru‑
  • zornăitoare
  • zornăitoarea
plural
  • zornăitori
  • zornăitorii
  • zornăitoare
  • zornăitoarele
genitiv-dativ singular
  • zornăitor
  • zornăitorului
  • zornăitoare
  • zornăitoarei
plural
  • zornăitori
  • zornăitorilor
  • zornăitoare
  • zornăitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zornăitor

  • 1. Care zornăie, care răsună.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: zdrăngănitor zuruitor zăngănitor 2 exemple
    exemple
    • Surorile mele nu poartă șir de icușari de aur lucitori, sunători, zornăitori; poartă mărgelușe de sticlă colorată, bălțată. STANCU, D. 8.
      surse: DLRLC
    • Se aruncă [împăratul] cu fața în jos, ca pe o claie de fîn, pe zornăitoarea grămadă de aur. VLAHUȚĂ, O. A. I 216.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Zornăi + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX