O definiție pentru znamenic
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
znamenic s.n. (înv.) semn, indiciu.
Intrare: znamenic
znamenic substantiv neutru
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)