2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

znamen[1] sn vz znamăn corectată

  1. În original incorect accentuat: znamen LauraGellner

znamăn sn [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 76r/20 / V: ~men (S și: snamen) snamină sf (îvr) zlea~, zleamen, sniamen, sniamet[1], (înv) zna sf, znea~, jneamăt sm, (reg) ~mie sf, sna sf, șniamet / S și: sn~ / Pl: ~e / E: sgp znemenii (pll znamenie)] 1 (Îvr) Piatră de mormânt. 2 (Mol; Buc) Loc în afara cimitirului unde se înmormântează sinucigașii. 3 (Prc) Mormânt al unui sinucigaș. 4 (Îvr) Monument comemorativ. 5 (Îvr; îf znamen) Placă de metal purtată la gât de militari, ca semn de identificare. 6 (Reg) Ființă (mai ales om) slabă și urâtă Si: pocitanie. 7 (Reg) Arătare (24). 8 (Îvr) Ființă imaginară potrivnică omului Si: (îvr) monstru.

  1. În original, incorect accentuat: sniamet; pentru această variantă nu există o referință încrucișată proprie, dar este posibil să fie vorba și de o greșeală de tipar, pe care nu am putut-o identifica — LauraGellner

znamăn s.n. 1 (înv., reg.) Piatră, semn de mormînt. ♦ (reg.) Loc în afara cimitirului, unde sînt înmormîntați sinucigașii. ♦ Restr. Mormînt de sinucigaș. 2 (reg.) Ființă slabă și pocită; arătare. • pl. -e. și (reg.) znamen, snamen s.n., sniamen, sniamet s.m. /sg. refăcut după znamenii, pl. lui znamenie.

ZNAMĂN s. n. (Mold., Trans. SV) Semn, piatră de mormînt. A: Care piatră ș-au pusu-o pre mormînt în loc de znamăn. DOSOFTEI, VS. C: Că-i puseși pre ei ca un zneamăn. PS. 1651, 51v. ♦ (Mold.) Monument. Sosim la un znamăn, stîlp de piatră cu cămară, și scriia în țărcălam: "Acest stîlp au rădicat Alexandru, împăratul machedonilor, cînd au gonit pre Darie persul. DOSOFTEI, VS. Variante: zneamăn (PS. 1651, 51v). Etimologie: scr. znamen.

známăn n., pl. ene (vsl. znamen). Dos. Monument. – În Buc. zneámăn, pl. znemene, mormînt de sinucis.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZLEÁMĂN s. v. piatră funerară.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZNÁMEN s. n. Distincție militară. (din rus. znamenĩ)

ZLEÁMĂN s. n. (Banat; Var.) Znamăn. (cf. znamăn)

ZNÁMĂ, známe, s. f. (Var.) Snamă. (cf. snamă)

ZNÁMĂN s. n. Lespede, piatră funerară; mormânt. (din sb. znamenje, zlamenje)

ZNEÁMĂN s. n. (Var.) Znamăn. (cf. znamăn)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

známăn, známene, s.n. (înv.) monument.

Intrare: znamen
znamen
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: znamăn
substantiv neutru (N9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • znamăn
  • znamănul
  • znamănu‑
plural
  • znamene
  • znamenele
genitiv-dativ singular
  • znamăn
  • znamănului
plural
  • znamene
  • znamenelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zleamăn
  • zleamănul
  • zleamănu‑
plural
  • zleamene
  • zleamenele
genitiv-dativ singular
  • zleamăn
  • zleamănului
plural
  • zleamene
  • zleamenelor
vocativ singular
plural
zleamen
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zna
  • znama
plural
  • zname
  • znamele
genitiv-dativ singular
  • zname
  • znamei
plural
  • zname
  • znamelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • znamen
  • znamenul
  • znamenu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • znamen
  • znamenului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zneamăn
  • zneamănul
  • zneamănu‑
plural
  • zneamene
  • zneamenele
genitiv-dativ singular
  • zneamăn
  • zneamănului
plural
  • zneamene
  • zneamenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)